Dincolo de toate influentele kafkiene, micul roman al lui Philip Roth este o lectura captivanta, dar si o stranie meditatie asupra vietii si asupra a ceea ce inseamna cu adevarat identitatea individului. Nu stim daca Gregor Samsa, personajul lui Franz Kafka din Metamorfoza, si-a dorit intr-un anumit moment al vietii sale sa devina gindac, ci pur si simplu s-a trezit transformat in gindac: "Intr-o dimineata, cind Gregor Samsa se trezi in patul lui, dupa o noapte de vise zbuciumate, se pomeni metamorfozat intr-o ginganie inspaimintatoare". O intimplare la fel de ciudata se petrece si in Nasul lui Gogol, unde personajul principal se trezeste intr-o dimineata fara nas, si pleaca sa-l caute prin St. Petersburg, dind chiar si un anunt la ziar. Inspirat de cele doua texte celebre, Metamorfoza si Nasul, Philip Roth scrie Sinul, o carte in care este descris un altfel de univers al senzualitatii si in care pasionatul de literatura face "saltul", "transforma cuvintul in carne". Intre miezul noptii si 4 dimineata, in ziua de 18 februarie 1971, profesorul de literatura comparata David Kepesh se transforma intr-un sin de saptezeci de kilograme si un metru optzeci, "intr-o glanda mamara deconectata de orice forma umana, o glanda mamara care ar fi putut aparea, ti-ai fi spus, numai in vise sau in picturile lui Dali". Daca la inceput Kepesh accepta ca a fost victima unui "masiv influx hormonal", a "unei catastrofe endocrinopatice" sau a unei "explozii hermafroditice de cromozoni", cu timpul el ajunge sa puna toata aceasta transformare stranie pe seama imaginatiei, a lecturilor din Kafka, Gogol si Swift: "Mi-am dat seama ca toata povestea era imposibila. Un barbat nu se poate transforma intr-un sin, decit, poate, in propria sa imaginatie". Kepesh prefera nebunia in locul "realitatii", apoi incearca sa-si redobindeasca ratiunea si sa revina la starea de normalitate: "Cit ma muncesc sa-