In anii '80 ar fi fost absurd să întrebi cine este comisarul Moldovan? Cine nu aflase de comisarul Moldovan - iniţial Miclovan în Cu mîinile curate (1972) - care curăţa ţara de legionari încă de pe vremea cînd erau la putere, dar şi mai tîrziu, în '44, '45? Cine era simbolul bărbăţiei şi al onoarei, cavalerul cu pălărie borsalino descheiat la costum cît să se vadă pistolu' şi jiletca, salutînd elegant şi cumva ironic cu degetele la pălărie şi vorbind gutural de parcă ar fi fumat plantaţii întregi de tutun? Un freamăt străbătea adunătura de copii de familie şi derbedei topiţi laolaltă de admiraţie în întunericul aceleiaşi săli de cinema cînd apărea pe aleile cimitirului aşteptat de membrii Gărzii de fier în parpalace de piele cu mitralierele Thompson sau alte puşcoace şi faciesurile de crocodili ajunşi la dentist. Comisarul Moldovan ca şi Mărgelatu dintr-o altă serie celebră au fost printre eroii copilăriei mele, el nu era nici de partea comuniştilor, deşi îi considera băieţi buni, şi nu tranzacţiona cu legionarii, liberalii sau ţărăniştii, ultimii mult mai oneroşi pentru că erau diplomaţi; el era scepticul de serviciu, de partea legii şi atît. Cu mîinile curate (1972), Un comisar acuză (1973), Ultimul cartuş (1974) Revanşa (1978), Duelul (1981) ţin locul filmelor cu gangsteri şi mafioţi, Al Capone, John Dillinger, familia Prizzi, Don Corleone etc. În plus, comisarul nostru avea meritul de a fi unul împotriva tuturor, chiar dacă se mai iveau pe parcurs ceva ajutoare. Nu e de mirare că Sergiu Nicolaescu încearcă printr-o pasă magică să-l resusciteze pe vestitul comisar, ucis în primul film, făcut ciur în altele şi reînviat în al ultimul. Dacă odată s-a putut, şi-a zis regizorul, de ce nu s-ar mai putea încă odată, geriatria face minuni. Este drept nu întotdeauna, şi din bucăţi şi amintiri în loc de vestitul superman te poţi trezi cu Frankenstein. Nu este tocmai rezulta