Au mai rămas câteva case, ici şi colo, unde împletitul nuielelor, slăvinăritul, ostreţăritul, potcovăritul, aşa cum se practicau odinioară, se regăsesc, timid, în activităţile oamenilor. Un vernisaj de 40 de fotografii-document, care redau obiceiurile păstrate din moşi-strămoşi ale locuitorilor Dobreştiului, a avut loc ieri în comuna de pe drumul Bechetului. Căciulăteşti, Murta, Giorocel, Toceni şi Dobreşti sunt satele care adăpostesc aproape 3.000 de suflete. Legenda spune că, în vremurile vechi, ar fi venit pe-aici un bulgar, care, întâlnind o femeie, ar fi salutat-o cu „Dobroito“ (Bună ziua), mai târziu luând-o de soţie şi construind un cămin chiar în acel loc. Pe urmele strămoşilor lor au pornit reprezentanţii Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Dolj, filmând şi fotografiind rămăşiţele cătunelor de altădată, ruinele culelor sau ale mănăstirilor ascunse în pădurile comunei. Pentru fiecare loc au găsit o istorie, pentru fiecare obicei, câte o poveste. Despre Dobreşti se mai spune că, în graiul slav, ar semnifica „satul celor buni“. „Sunt într-adevăr buni, sunt simpli şi bucuroşi să stea de vorbă. Dacă n-am găsit un război de ţesut instalat - pus, cum se zice -, am găsit-o pe tanti Anişoara Mănescu, ce are acasă un război de ţesut din vremea când era o copilă. A fost fericită să ne arate ţesături lucrate în tinereţe, dar şi macate în patru iţe, zbilţe, covoare, pânză de bumbac, pe care a cusut alesăturile pentru zestrea de măritat“, a povestit Nicolae Dumitru, referent la Centrul Creaţiei.

Pentru tineri Hududoiul Mic şi Hududoiul Mare, Valea Predeştilor, Cetatea Albă, meşteşugul lui Paul Bulugea, îndemânarea familiei Budrea, arta Anişoarei Mănescu şi mâna de fier a omului cu potcoave, Gheorghe Jianu, au fost surprinse de camerele de filmat şi fotografiat. „Am învăţat de la părinţi. Să tot fie vreo 20 de ani de când am