Labilitatea acestui personaj dă fiori de groază. Răsucirile sale radicale la 180 de grade nu m-ar determina să-i dau pe mînă nici bugetul pentru pantofi

Un "Good point" către regele Spaniei, un "Yes, yes, of course" în discuţiile cu Condoleezza Rice şi o opinie periculoasă – aceea că infractorii ar trebui duşi în deşert – l-au făcut pe Adrian Cioroianu su-biect de presă. Lipsa de competenţă în afacerile externe îi reţine de obicei pe ziarişti să-l aibă în vizor pe ministrul de Externe. Dovadă că nici un ocupant al acestei funcţii pînă la Cioroianu nu a mai beneficiat de o asemenea atenţie a presei. Gafele acestuia erau însă la suprafaţă, la nivelul perceptibil chiar şi de către neavizaţi. Cazul Crulic a dovedit o gravă defecţiune a sistemului peste care domnea Adrian Cioroianu. Consulul şi ambasadorul din Polonia nu au dat doi bani pe şeful lor de la Bucureşti, l-au minţit fără să clipească. La presiunile presei, de dragul imaginii, de teama campaniei electorale, înţeles – de ce nu – şi cu şeful statului, Tăriceanu i-a cerut demisia.

Aceeaşi reţinere în a critica se manifestă probabil şi faţă de ministrul de Finanţe, Varujan Vosganian, deşi incompetenţa sa şochează mai mult decît cea a lui Cioroianu. Cine să-i probeze incompetenţa? Puţini sînt aceia cărora le vine bine haina finanţelor, care citesc un buget cu uşurinţa cu care a-i citi o revistă pentru femei. Nici prin partide nu sînt mulţi aspiranţi competenţi pentru Ministerul Finanţelor care să facă politici alternative celor aplicate de Vosganian sau să evalueze atent efectul măsurilor luate de acesta. Iar cînd guvernatorul Băncii Naţionale se roagă diplomat de Guvern "Nu mai trageţi de această economie pentru că se rupe! Nu putem avea creşteri salariale, creşteri ale pensiilor şi reducerea fiscalităţii simultan, trebuie făcută o listă de priorităţi", în nici un caz audienţa postur