Referitor la volumul publicat de serban Radulescu-Zoner – "Securitatea in Institutul de Istorie «Nicolae Iorga»" –, recent aparut, academicianul Florin Constantiniu sustine urmatoarele: "Nu am semnat niciodata un angajament de informator al Securitatii. Dosarul, aflat in Arhiva CNSAS, privitor la incercarea Securitatii de a ma recruta in anii 1969-1972, se incheie printr-o rezolutie al carei final il reproduc: «Se antreneaza greu in munca informativa, propunem abandonarea lui». In anii 1984-1987, am avut dosar de urmarire, fiind supus unei riguroase supravegheri. De pilda, la 17.02.1986, s-a dat dispozitie sa fiu «lucrat la domiciliu, la locul de munca, introducere mijloace TO (tehnica operativa, adica microfoane) si folosit filajul».
Informatiile citate de dl Radulescu-Zoner si semnate «Chris» au fost date de mine, in calitate de secretar adjunct in biroul de partid, ofiterului de securitate responsabil cu Institutul de Istorie «Nicolae Iorga», pe baza unei aprobari a Comitetului municipal de partid Bucuresti pentru a-l sprijini. Cat priveste adunarea sindicala din 28 iulie 1988, informarea data ofiterului de securitate responsabil cu Institutul este din 29 iulie. In absenta directorului institutului si a secretarului de partid, plecati in concediu, aceasta informare era o obligatie a mea fata de amintitul ofiter", spune Constantiniu.
Referitor la volumul publicat de serban Radulescu-Zoner – "Securitatea in Institutul de Istorie «Nicolae Iorga»" –, recent aparut, academicianul Florin Constantiniu sustine urmatoarele: "Nu am semnat niciodata un angajament de informator al Securitatii. Dosarul, aflat in Arhiva CNSAS, privitor la incercarea Securitatii de a ma recruta in anii 1969-1972, se incheie printr-o rezolutie al carei final il reproduc: «Se antreneaza greu in munca informativa, propunem abandonarea lui». In anii 1984-1987, am avut dosar de
