Benoit Vitse a propus pentru ultima sa premiera ca director al Ateneului Tatarasi un spectacol despre intoleranta si prostie, despre felul cum acestea pot transforma un om cu cele mai bune intentii intr-o fiinta damnata. Drama marelui Federico Garcia Lorca a fost povestea perfecta pentru a exprima valorile pe care Benoit Vitse le-a aparat cu incapatinare in anii mandatului sau. In centrul acestora se afla dreptul la libera expresie, convingerea ca arta trebuie sa se bucure de libertate deplina, caci ea se adreseaza spiritului caruia numai dictatorii i-au pus lanturi. Iata principiul pentru care Garcia Lorca a platit cu viata, el fiind ucis pentru culpa de a fi fost presupus tigan, homosexual declarat si simpatizant republican. Benoit Vitse a adus aceasta poveste in zilele noastre pentru a ne arata ca intoleranta si xenofobia au supravietuit cu succes celor 60 de ani de civilizatie, razboiului mondial si globalizarii. Lorca este un spectacol cu 18 personaje, intre care un cal si doua gaini, o dansatoare de flamenco (cam neconvingatoare, din nefericire) si doi copii tigani. De fapt, asistam la un colaj de scene din biografia lui Lorca, combinate cu recital de poezie si secvente din celebra sa piesa de teatru, Yerma, montata in vremea cind artistul era director al teatrului de stat "La Barraca", in anii celei de-a doua republici spaniole, premergatori razboiului civil. Autorul acestui colaj este chiar Benoit Vitse, care a fost atras de drama lui Lorca, cu atit mai mult cu cit a identificat in acuzatiile aduse de oamenii lui Franco asemanari cu cele aduse chiar lui de oamenii primarului iesean Gheorghe Nichita. Vitse a tinut sa spuna ca nu a avut tupeul sa se compare cu Lorca, dar ca a ramas uimit cum in epoci diferite si in tari diferite, oameni diferiti sint pusi la zid din cauza unor acuzatii asemanatoare si nefondate. Studenta la Actorie, in rolul principal "Ce parer