- Editorial - nr. 78 / 19 Aprilie, 2008 Sarbatoarea Floriilor reprezinta pentru romani un prilej de bucurie, o ocazie de-a face din sufletele noastre un Ierusalim sfant, in care sa intre Imparatul Pacii, aducandu-ne darul jertfei sale si lumina sfintei Sale Invieri. In Sambata Floriilor, Sambata Invierii Sfantului si Dreptului Lazar, crestinii ies in cimitire cu flori si lumanari, stau de vorba cu cei dragi trecuti in vesnicie, fac acte de milostenie si se intorc acasa usurati sufleteste, cu un sentiment de impacare, greu de descris prin cuvinte. In plus, traditia romaneasca ne spune ca celor care se spovedesc si se impartasesc in Duminica Floriilor li se indeplinesc toate dorintele curate. Se mai crede ca cei care indrazneau sa se spele pe cap in aceasta duminica albeau ca pomii infloriti, motiv pentru care, uneori, se spalau cu apa descantata. De Florii se sfinteste salcia in biserica si se aduce acasa, unde se pastreaza langa icoana, timp de un an. Apoi, se mai spune ca este bine sa te incingi cu ramurile din salcia sfintita ca sa nu te doara mijlocul. Doamne, ce frumoase sunt toate sarbatorile crestinesti si cata pace pot aduce in sufletele noastre! Sarbatoarea Floriilor vine de undeva de departe, de peste 2000 de ani, si inca nu si-a pierdut farmecul. Istoricul iudeu Iosif Flaviu (sec.l idH) ne spune ca in antichitate, cand un rege isi facea intrarea intr-un oras, era primit cu un ceremonial ce avea rolul de a marca cinstirea deosebita din partea locuitorilor. La parusia (aratarea) unui rege, locuitorii orasului respectiv, invesmantati in haine de sarbatoare si purtand cununi de flori si ramuri inverzite in maini, ii ieseau in intampinare in afara cetatii, revenind in oras impreuna cu regele si cu suita sa in aclamatii si strigate de bucurie. De pilda, in Antichitati iudaice, XI, VIII, 4-5, Iosif Flavius relateaza despre intrarea solemna in Ierusalim a lui Alex