Keats, poate cel mai romantic dintre romantici, declara sus şi tare că frumuseţea este adevăr şi adevărul frumuseţe. Un fizician care a contribuit la dezvoltarea mecanicii cuantice, Paul Dirac, şi-a descris cariera drept “căutarea unor expresii matematice frumoase”.

Keats, poate cel mai romantic dintre romantici, declara sus şi tare că frumuseţea este adevăr şi adevărul frumuseţe. Un fizician care a contribuit la dezvoltarea mecanicii cuantice, Paul Dirac, şi-a descris cariera drept “căutarea unor expresii matematice frumoase”. Mulţi matematicieni vorbesc cu uşurinţă despre soluţii “elegante”. Savanţii înzestraţi cu un simţ estetic bine dezvoltat pot privi cu simpatie, cu căldură chiar, o ecuaţie sau o serie de fapte, chiar dacă acestea se opun unei teorii favorite.

Mai puţin comentate sunt experimentele care au condus la cîte o descoperire, mai mult sau mai puţin epocală. Episoadele cu pricina au fost “acele rare momente în care, folosind lucrurile pe care le avea la îndemînă, un animat de o nestăpînită curiozitate a reuşit să pună o întrebare Universului şi să nu se lase pînă nu capătă un răspuns”. Citatul provine dintr-o carte numită “Cele mai frumoase 10 experimente”, semnată de ziaristul George Johnson.

Nu prea încîntat de ştiinţa secolului al XXI-lea, ajunsă în faza echipelor de cercetare de dimensiunile unei corporaţii multinaţionale, Johnson se ocupa şi de savanţi cunoscuţi, dar şi de cei aproape uitaţi. Deloc surprinzător, primul pomenit este Galileo Galilei. Acesta a studiat mişcarea unor bile pe un plan înclinat, ceea ce unii specialişti consideră ca fiind primul experiment al ştiinţei moderne. Alţii preferăprioritatea lui Roger Bacon, care studia în secolul al XIII-lea atât curcubeul, cât şi conservarea alimentelor.

Merită menţionat că experimentul lui Galileo a dus la concluzia că aceleaşi legi matematice pot fi ap