- Editia a 16-a -
...S-a constituit, ca in fiecare an, intr-o fastuoasa sarbatoare a Culturii. Amfitrion a fost, ca de obicei, Ion Caramitru, aceasta personalitate cu stralucite fatete - intelectual de elita, actor de rang european, interpret fara egal al versului lui Shakespeare ori Eminescu, care si-a rostit comentariile fara a urmari, cu sarg, vreun text "elaborat" dinainte, cum fac multi altii Caramitru a condus serbarea - lunga de 4 ore - cu voiosie, cu haz, cu emotie controlata.
La ora la care apare revista noastra, lista castigatorilor acestor mult ravnite premii este bine cunoscuta. Voi consemna aici doar cateva observatii, nu neaparat in ordinea importantei faptelor petrecute. Asadar:
* Poate ca mai sugestiv, mai inspirat, mai frumos si mai elegant ca niciodata a fost fundalul sarbatorii, decorul spectacolului - mereu altul, in functie de premiat ori de premianti - semnat de Andu Dumitrescu.
* Muzica, mai exact formatia muzicala ce a insotit fiecare "numar" l-a avut in frunte pe mult iubitul, atat de "personalul" Nicu Alifantis, care a dat, si el, culoare si tandrete evenimentului.
* Un merit al juriului, al juriilor - merit poate contestat de unii - a fost numarul relativ mare de premii acordate unor artisti maghiari (de unde se vede ca nici pe acest taram, cel al Artei, in Romania nu se pune problema unor... discriminari etnice).
* In schimb, de multe "bombaneli" au avut parte aceste doua jurii (de selectie si, respectiv, asa-numitul juriu final), pentru faptul ca l-au vaduvit pe marele regizor Silviu Purcarete (personalitate teatrala de nivel mondial) de Premiul de regie. Nici macar nu a fost nominalizat, desi a realizat, la Sibiu, in vara trecuta, un spectacol de rasunet cu al sau Faust, dupa Goethe.
Noroc ca juriile au rasplatit-o, totusi, cu un atat de binemeritat Premiu pentru cea mai buna actrita in rol prin