Aprilie, 2006.
Adrian Mihoc lucra ca fierar-betonist pe un santier din Irlanda. Avea 28 de ani si plecase acolo pentru a-i face un viitor mai bun baiatului sau. In dimineata de 5 aprilie, a fost lovit de cupa unui excavator si a murit pe loc.
Septembrie, 2006. Mircea Spiridon avea 32 de ani. Muncea "la negru" la o firma de constructii din Milano. Din cauza unei scurgeri de gaze, vila la care lucra a sarit in aer si s-a prabusit peste el. Pentru a-l putea scoate de-acolo, i-au fost amputate picioarele, insa tanarul a murit in drum spre spital.
Martie, 2007. Trei romani care munceau in Italia au murit in chinuri cumplite. Doi dintre ei au fost arsi de un jet de fonta, iar celalalt a fost strivit de masinile pe care le descarca.
Aprilie, 2007. Nicusor Zavoian avea 44 de ani, era casatorit si avea doi copii. Saracia l-a silit sa plece la munca in Italia. Si-a gasit un loc "la negru", pe un santier de la periferia Romei. A murit strivit de niste blocuri de ciment.
Septembrie, 2007. Adrian Ioan Marcu avea doar 21 de ani si lucra fara contract pe un santier din Italia. A cazut de pe o schela si a murit pe loc.
Sunt doar cateva exemple de oameni disperati, care si-au gasit sfarsitul incercand sa-si ajute familia sa supravietuiasca. Nu exista o statistica, dar numarul lor l-a depasit de mult pe cel al militarilor romani morti in Irak, Afganistan si in orice alta zona de conflict. Si totusi, nu se vorbeste aproape nimic despre ei. Scurtele relatari din presa legate de asemenea cazuri au devenit banale, un fel de anunturi funerare la mica publicitate. In urma cu vreo doi ani, povestea halucinanta a familiei Sas din comuna Sieu, judetul Maramures, a fost o stire la fel de banala.
Mormantul fara nume
"Domnule reporter, va rog frumos, la inceput de tot sa scrieti ce va zic eu acum.
La poarta, asteptand... Asa
