Universitatea de Medicina si Farmacie Târgu-Mures traieste din amintiri si din gloria de altadata. Cu parere de rau, dar e cruda realitate. Daca la nivel national, Universitatea Alexandu Ioan Cuza din Iasi a urcat pe treapta cea mai înalta a podiumului la nivel de tara si a detronat deceniul de aur a lui Andrei Marga la cârma Babes Bolyai din Cluj, printre universitatile de medicina, UMF din epoca Constantin Copotoiu trece printr-o era terna. Cu tot cu noua conducere asigurata si de prorectorii Clara Brânzaniuc si Nagy Ors, si de cancelarul Aurel Miresteanu. Nu ma refer la capacitatile profesionale, de chirurg de exeptie si profesor renumit ale lui Copotoiu. Partial, nici la cele manageriale din calitate de rector al UMF Târgu Mures. Dar ceva nu e în regula. Se intra prea usor la admitere. Nu exista o efervescenta, nici didactica, nici studenteasca. Problemele sunt multiple. Daca în anii de final ai comunismului, scoala de medicina de la Mures era unanim recunoscuta, încât era o mândrie sa intri si sa termini la UMF, azi, examenul de admitere e mai mult o formalitate, iar linia rosie, de demarcatie între admisi si respinsi, e undeva la limita de jos. Ar fi multiple cauze. Dar e destul de usor sa gasim scuze daca nu gasim si recunoastem cauzele reale.
Ca înca nu e rezolvata problema români-unguri, atât între cadre cât si între studenti, provoaca nesiguranta, iar de dispute stie mult mai multe lumea medicala. si studentii vor certitudini. Profesori renumiti înca mai sunt slava domnului, dar curiculla si cursurile au ramas în urma competitiei.
Actul universitar a coborât stacheta, odata cu nivelul studentilor. Evident, nu unilateral. Sunt abia 2000 – 2200 de studenti. UMF are nevoie de o campanie de imagine, de comunicare. Nici vorba. Se afla din vorba în vorba nu mai merge.
În vreme ce apar târguri pentru studenti organizate de facultatile din st
