Ludmila Ulitkaia, "Al dumneavoastra sincer, Surik", roman, traducere de Gabriela Russo, editura "Humanitas" (tel. 021/311.23.30), 400 pag.
In marea de traduceri care a coplesit piata de carte de la noi dupa 1990, literatura rusa contemporana a fost aproape un deceniu evitata. Ratiuni comerciale ii faceau pe editori sa aleaga titluri de pe listele de best-seller occidentale, sa completeze bibliografiile unor autori faimosi cu opere neagreate de cenzura comunista. Pe langa o antipatie politica de principiu, stupida in cazul artei, contribuia la aceasta situatie si faptul ca marii cunoscatori de limba si literatura rusa erau tot mai putini, iar despre viata literara din Rusia, in lipsa unei documentari la sursa, nu se mai stia mare lucru. Asta pana cand Occidentul - unde se privilegiaza literaturile nationale si traducerile nu reprezinta decat vreo 5% din productia editoriala - i-a descoperit cu incantare pe noii prozatori rusi, i-au promovat cu superlative si le-au dat premii importante. Asa am aflat si noi, mai intai din revistele literare straine, despre Vladimir Makanin, Viktor Pelevin, Vladimir Sorokin, Viktor Erofeev, Tatiana Tolstaia, Andrei Kurkov s.a. - autori pe care i-am putut citi apoi si in romaneste, editati de "Curtea Veche", "Polirom", "Humanitas" si "Paralela 45". Ne-am putut convinge ca fiecare - unic in felul lui - continua marea traditie a literaturii ruse, cu mijloace moderne si postmoderne, in capodopere, ca superlativele publicitare au, in cazul lor, acoperire. Si Ludmila Ulitkaia si-a castigat faima internationala la Paris (unde a luat Premiul Medicis), la Roma, la Madrid si New York inainte de a ajunge la noi in traducerile bune ale Gabrielei Russo. Revelatia a fost nuvela "Soniecika", in colectia "Cartea de pe noptiera" a Editurii "Humanitas", urmata tot acolo de romanele scurte "Inmormantare vesela" si "Minciunile femeilor", pe car
