"Asta trebuie sa fie manastirea: un loc in care sa ne regasim, monahi si mireni, in rostul nostru firesc, mergand pe calea mantuirii"

In doar cativa ani a parcurs drumul de la chitara la psalmi si de la excursii pe munte, la staretie. Nu e vreun "drum al Damascului", ci distanta pana la intelegerea profunda a rostului sau omenesc. Barbat falnic, cultivat si inteligent, bucovineanul Iustin Petre promitea sa devina cineva "in lume". Cand, intr-o zi, s-a calugarit. S-a hotarat sa devina monah, dupa o intalnire cu Parintele Iustin Parvu, staretul de la Petru Voda (Neamt). Spune ca marele duhovnic al Moldovei i-a deschis ochii inimii. A primit numele de monah, tot Iustin, dupa nasul sau de calugarie. Intre timp, numele i-a devenit renume: i se spune parintele Iustin cel Tanar

In soarele primaverii, Dobrogea pare o tipsie de aur. Nu te astepti sa izbucneasca din ea, precum un iezer de piatra, tinutul straniu, de dincolo de coloanele Istriei. La cativa pasi de soseaua nationala care duce de la Bucuresti la Constanta, pe directia Targusor, intri intr-un taram de piatra cu stanci inalte, vaioage aspre si pesteri pline de lilieci: rezervatia naturala Cheia. Cat vezi cu ochii, hatisuri si paduri de stejari pitici, prin care misuna nestingherite salbaticiunile. Aici s-au nevoit in rugaciune, pana la lacrimi, si in post, pana la sfintenie, primii crestini de pe meleagurile noastre.

Parintele Iustin Campia e plina de urma si osemintele lor. Nici o alta bucata de pamant romanesc nu ingroapa in ea atata ardoare crestina, atatia martiri ai dragostei de Hristos. Pasii Apostolului Andrei vor fi ajuns si aici, nu departe de osuarul celor patru mucenici de la Niculitel, aproape de bisericuta de creta din Basarabi, pe sub tamplele aspre de piatra, pe care au fost mai apoi inaltate marile manastiri dobrogene de la Celic Dere, Saon si Cocos. Numai cine nu