Osteniti, italienii i-au oferit lui Silvio Berlusconi o nescontata, dar decisiva majoritate electorala. Ce-i drept, flamboaiantul mogul media – a carui avere este estimata la 12 miliarde de dolari – a dezamagit o buna parte a electoratului in ultima perioada a mandatului sau anterior, deoarece se dedicase preponderent lungului sir de probleme familiale si financiare, uitand complet de seria reformelor indispensabile revitalizarii economiei stagnante a tarii. Dar amintirea promisiunilor sale neindeplinite a palit gratie guvernarii neinspirate a lui Romano Prodi – coautor al aderarii pline de carente a Romaniei la UE, avand in vedere ca in acea perioada era presedinte in exercitiu al Comisiei Europene.
Spre surprinderea multora, Berlusconi inca mai reuseste sa convinga in postura asumata de "outsider" – un personaj care refuza sa faca parte din aroganta, dar vlaguita clasa politica a tarii. Ca si Margaret Thatcher, proiecteaza imaginea populistului decis sa confrunte establishmentul preocupat strict de protejarea propriilor interese. Deocamdata, parerile despre modul in care septuagenarul va face uz de puterea conferita de acest nou – si, probabil, ultim – mandat in fruntea guvernului sunt complet diferite. Va curma, oare, mersul complexului angrenaj de favoritisme si abuzuri de putere, de rotitele caruia depind, in buna parte, slujbele a nenumarati italieni? Actuala stare de fapt i-ar permite un asemenea demers – de altfel, benefic pentru imagine –, avand in vedere ca majoritatea partidelor mici interesate direct in mentinerea uriasei birocratii au fost maturate de pe scena politica cu ocazia recentului scrutin.
Cum printre "disparuti" se afla si comunistii, Italia dispune, de-acum, de un sistem partinic bipolar – aspect considerat de destui analisti ca fiind practic imposibil din cauza actualului sistem electoral al tarii. Dar Berlusconi
