CHESTIUNEA ZILEI
Fugiţi din spitale cît mai aveţi timp! Renunţaţi la vizitarea neamurilor sau a prietenilor internaţi! Oricînd te poate arunca unul pe masa de operaţie să te taie, deşi tu trecuseşi pe acolo doar ca să duci flori secretarei Flori.
CHESTIUNEA ZILEI
La 19 martie, la Spitalul pentru copii "Grigore Alexandrescu" s-a experimentat în România operaţia cu anasîna. Un regionalism expirat, ce explică însă eficient atît bancul cu baba pe care o treceau copiii strada şi ea nu voia, cît şi experienţa de la spitalul bucureştean. Nu trebuie să te cheme Ciomu, să ai o zi proastă şi să faci prăpăd cu bisturiul. E de ajuns să fii medic primar, să ai programată o apendicită şi să lucrezi cu o toantă pe post de anestezistă, care să-ţi furnizeze "materialul". E de ajuns să ai 9 anişori, un apendice perfect, că eşti deja "material", te dibuie anestezista şi te dă la tăiat. De fapt, nici nu eşti pacient, n-ai identitate, vîrstă, fişă medicală. Eşti "materialul" în care medicul primar îşi bagă bisturiul după ce anestezista te-a ales ca soarta. Experimentul se înscrie ca o reuşită mulţumită colaborării de excepţie cu asistenta anestezistă, meserie mişto, bănoasă. Meseriaşa a întins mîinile ca orbeţii prin saloane pînă l-a nimerit pe ăla mic, fără părinţi la el ca să-l apere, să-i explice tutei că el era internat pentru nişte analize. Primul înşfăcat, primul tăiat.
Deşi rămas fără apendice, copilul a avut noroc. Dacă-l aştepta un medic pregătit pentru o operaţie pe cord? Dacă-l aştepta un ortoped? Şi iar dacă… dacă medicul avea de operat cinci, zece, douăzeci de apendicite? Toanta încolona tot salonul spre sala de operaţie? Mai e ceva. Medicul avea programată o apendicită. Buuun. Şi l-a operat pe elevul cu analizele. Fie. Dar cu copilul care chiar trebuia operat de apendicită ce s-o fi întîmplat? N-o fi dat în peritonită, Doamne fere
