JURNAL DE ROMÂNIA

Nu mai avem vecini buni, nici nu ştiu dacă am avut vreodată, parcă a fost odată, demult, pe vremea cînd hamsia şi calcanul erau ai noştri, parcă a fost odată Marea Neagră, dar de cînd se vorbeşte de ea geostrategic şi globalist s-a transformat în lac rusesc, nici guvizii nu mai sînt ce au fost odată, piraţii şi braconierii se simt din ce în ce mai liberi în apele sale de cînd noi o străbatem doar cu privirea şi cu iahtul lui Mazăre, nu mai avem vecini care să ne spună bună-ziua...

JURNAL DE ROMÂNIA

Nu mai avem vecini buni, nici nu ştiu dacă am avut vreodată, parcă a fost odată, demult, pe vremea cînd hamsia şi calcanul erau ai noştri, parcă a fost odată Marea Neagră, dar de cînd se vorbeşte de ea geostrategic şi globalist s-a transformat în lac rusesc, nici guvizii nu mai sînt ce au fost odată, piraţii şi braconierii se simt din ce în ce mai liberi în apele sale de cînd noi o străbatem doar cu privirea şi cu iahtul lui Mazăre, nu mai avem vecini care să ne spună bună-ziua, de fapt nu mai ştiu dacă mai avem vecini, sîntem fiecare pe cont propriu, sîntem scări întregi, blocuri şi cartiere de străini, sîntem oraşe de străini, o ţară în care oamenii ei nu se mai cunosc aşa cum se cunoşteau odată, s-au mutat de mici copiii, nici n-au apucat să se cunoască între ei, s-au mutat părinţii, care prin străinătate, care prin singurătate, bătrînii nu mai stau în faţa blocului, au plecat de mult prin locuri numai de ei ştiute, au ajuns nişte taloane de pensii ascunse prin case, pot să moară liniştiţi cu televizorul deschis că nu află nimeni, pe la înmormîntările lor nu mai vine decît popa, copiii le sînt plecaţi prin străinătate, abia au plecat şi n-au bani să se întoarcă, puteau şi ăştia bătrîni să mai aştepte un pic, măcar pînă strîngeau şi ei bani de un zbor low-cost, de un zbor acasă, spre nicăieri, spre nimeni şi nimic, vecinii