Cu o delicată grijă faţă de "cititorul inocent" al mileniului 3, cu greu egalabila sa cerbicie în cercetarea documentelor, Marta Petreu ne pune la dispoziţie - în două numere ale României literare* - un adevăr pe care îl vrea de "ultimă oră", senzaţional şi zguduitor: Sebastian are şi el un trecut deochiat! Sebastian nu a fost un înger, un martir, un persecutat, o victimă - cum de vreo zece ani ne-a lăsat s-o credem Jurnalul său celebru - ci iniţial, "la originile" sale ideologice, un ucenic al acelui diavol numit Nae Ionescu. Diabolizarea - marcă înregistrată a facilităţii cu care intelighenţia română melodramatizează orice fenomen - întrece cu mult toate obiecţiile dure de pînă acum la viaţa şi opera nefericitului Hechter (supraevaluarea lui literară, mediocritatea sa bulevardieră, ingratitudinea caracterului, absenţa incompatibilităţilor). Documentele, citatele sînt irefutabile: cît timp a fost în redacţia Cuvîntului naeionescian, timp de vreo 6 ani, între ’27 şi ’33, abia ieşit din adolescenţă, Sebastian "a fost - la fel ca mulţi colegi de generaţie - un antidemocrat pe faţă, un antiliberal înverşunat, un Ťrevoluţionar», un antihitlerist ingenios (?, de ce nu consecvent? - n. mea), un simpatizant al fascismului mussolinian, un antieuropean rece şi, complementar, un adept înflăcărat al autarhiei României". Cu "un talent îndrăcit", el a servit toate ideile diabolice ale ocrotitorului său care, la rîndul lui, s-a servit, în evoluţia spre un antisemitism deschis, de evreitatea lui Sebastian, manipulîndu-l pînă la ignorarea ei, pînă la "solidarizarea cu Garda de Fier". Aşa cum, probabil, şi-a dorit eseista, mulţi "cititori inocenţi" vor fi fost bulversaţi.

Fără să fiu "un cititor inocent" al studiului ei, ştiind bine de tot ce înseamnă, în 2008, a căuta "la origini" un scriitor, a-i demasca netrebniciile scrise în tinereţe, nu mă gîndesc să iau apărar