Cel mai estic punct al Uniunii Europene a ajuns, dintr-un oraş-port înfloritor şi boem, un tărâm al sărăciei, o comună de pescari care trăieşte din amintiri În luna august, Sulina

Cel mai estic punct al Uniunii Europene a ajuns, dintr-un oraş-port înfloritor şi boem, un tărâm al sărăciei, o comună de pescari care trăieşte din amintiri

În luna august, Sulina arată altfel. E vizitată de sute de turişti din toată Europa, care o coafează, îi dau viaţă. Nu mai vezi mizeria din spatele falezei, copiii desculţi, vapoarele ruginite, fabricile părăsite şi nu mai ţii cont de serviciile proaste ale operatorilor de turism.

În luna aprilie, însă, oraşul e dezgolit. Fără turişti, animat doar de localnicii îmbătrâniţi şi pescarii de scrumbie, care-şi întind aţele îmbâcsite ale setcilor pe garduri şi se pregătesc de ieşirea în larg. Prind peşte, mănâncă. Nu, nu.

Un oraş cu o istorie fantastică, fost membru al Comisiei Europene a Dunării (un fel de UE de astăzi), poziţionat la vărsarea Dunării în Marea Neagră.

Ce ar fi făcut un alt stat din acest oraş? Nu trebuie decât să ne uităm la vecini. Potenţialul turistic al Sulinei este fantastic, printre cele mai mari din această parte a Europei, şi, cu toate acestea, este lăsat în paragină. Preşedintele Băsescu ştie să vorbească frumos despre "Sulaina Cenăl" atunci când dă interviuri presei internaţionale, însă nu face nimic concret pentru acest oraş.

Guvernanţii se plimbă cu şalupele pe canale mai ceva ca păsările migratoare, însă şi ei, ca şi alţi români, lasă în urma lor doar gunoaie şi promisiuni deşarte autorităţilor locale. Guvernatorul Deltei Dunării trece zeci de hectare de zonă protejată din Deltă în intravilanul localităţilor, iar acestea le concesionează unor băieţi deştepţi.

Porto Franco a devenit Zonă liberă pentru concesionări

Localnicii sunt luaţi în râs cu 7 lei pe kilog