Pentru Nelu Bălăşoiu, marele Amza Pellea a rămas ca un tată, ca un protector spiritual… Pentru Nelu Bălăşoiu, marele Amza Pellea a rămas ca un tată, ca un protector spiritual…
La interpreţi nu s-a oprit să spună pe cine admiră. Dacă ar enumera numai cîţiva, s-ar supăra ceilalţi. Dintre actori însă l-a desemnat pe Amza Pellea. Acesta din urmă i-a cîştigat nu numai respectul, ci şi dragoste, simpatie şi afecţiune. Pentru totdeauna. “Ca un părinte mi-a fost, ca un tată! Absolut tot îi spuneam şi în preajma lui mă simţeam protejat. Am învăţat multe de la el. Cînd mă întreba ceva, făcea: «Măi, Neluţe, tată, măi, tu ce zici, facem cutare?». Cît am jucat cu el, atîtea spectacole memorabile… Era să şi murim cu maşina dumnealui. Avea o Lada 1200 roşie. Eu eram cu doamna Cornescu. Amza la volan, eu în faţa şi dînsa în spate. Şi a intrat în depăşirea unui tir în timp ce din faţă venea un alt tir. Am trecut la 15 centimetri din faţa ăluia, să nu ne izbească să ne facă praf. Amza Pellea, fie-i ţărîna uşoară, a coborît la vreo 200 de metri din maşină şi am stat o jumătate de oră pe malul şanţului pînă şi-a revenit. Un mare om! Şi a fost tot lăcătuş mecanic, ca şi mine”, povesteşte interpretul.
Talent vădit. Spectacolele de varietăţi pe care le-au susţinut împreună prin ţară i-au apropiat şi mai mult. Nelu Bălăşoiu îşi aduce aminte de unul dintre momentele de succes ale marelui actor: “Eram la Craiova! Eu, Maria şi dumnealui. Am umplut pînă la refuz o sală de sport. Oamenii ajunseseră să stea pe acele trapeze care purtau lumina electrică. Nu găsiseră locuri. Cînd Măria Sa Amza Pellea a ieşit pe scenă în saci, cu căciula, opincile, ca un ţăran de la Dolj, ţinea un diplomat în mînă. Ce avea Amza Pelea în diplomat? O mămăligă şi două cepe. A scos geanta, a pus-o pe genunchi, nu a articulat nici o vorbă la sală şi a luat ceapa. Cînd a dat cu pumnul în e
