Anii electorali scot Romania profunda la iveala cu o violenta naucitoare. In preajma marii batalii pentru putere se vede din ce stofa suntem fabricati: ei, disperati sa ajunga intr-o pozitie din care sa poata fura la scara industriala, si noi, cei care, constient sau nu, ii vom ajuta sa isi implineasca obsesia. Si anul acesta lepadarea de bun-simt se face in lumina reflectoarelor, pe scene viu colorate si cu maximum de audienta. si anul acesta ni se cere sa votam surazatori in mijlocul vacarmului asurzitor de promisiuni si minciuni.

Cele mai nerusinate juraminte ni se fac acolo unde ne doare mai tare: la infrastructura. Acolo unde este cea mai mare nevoie de seriozitate si acolo unde resimtim cel mai puternic absenta unor politicieni si administratori onesti si competenti. In punctul nodal care obliga economia sa inainteze cu frana trasa si care ne face sa inghitim cu noduri prima perioada de prosperitate dupa mai bine de o jumatate de secol de subdezvoltare accelerata.

Ni se promit aeroporturi peste aeroporturi. In toate punctele cardinale. In sudul Bucurestiului si la Brasov. Fara sa clipeasca, ministrul Transporturilor avanseaza si termene precise: doi ani. In conditiile in care nici macar situatia juridica a terenurilor pe care ar urma sa fie construite nu este rezolvata.

A fost reinviat si proiectul faraonic in fata caruia pana si megalomania lui Ceausescu a ingenuncheat: canalul Dunare-Bucuresti. Cu porturi, barci, vapoare si concurs de salupe rapide.

Nu a fost uitata nici cealalta ctitorie a primului constructor al tarii: metroul. In 18 ani, au fost deschise doar trei noi statii. Astazi, in anul marii orbiri electorale, ni se promite un intreg nou tronson, intre Drumul Taberei si Universitate. Din nou un termen de finalizare foarte clar: mijlocul lui 2010. S-au dus cincinalele lui Ceausescu! Traiasca bienalele!

Nici cel