Chiar în faţa Primăriei, pe bulevardul Elisabeta, am văzut, lipit pe un stîlp, un afiş tipărit. O formă, deci, de samizdat. Mi-a atras atenţia titlul: SALVAŢI CIŞMIGIUL! Dedesubt, cu litere mai mici: "Nu sta nepăsător în faţa transformării zonei parcului Cişmigiu". Apoi, ca o semnătură: www.asociatiabucuresti.ro. Aşadar, un ONG, nu ştiu dacă acelaşi cu "Salvaţi Bucureştiul", asociaţie despre care spuneam, săptămîna trecută, că face dovada unei admirabile sensibilităţi faţă de absenţa unor politici publice în domeniul urbanismului. Am trecut strada şi am intrat în parc: deocamdată, pîlcuri de forsythia înflorite, aşa că s-ar zice că Cişmigiul intrat în primăvară este încrezător în viitorul său. Dar, după ce se aude despre turnurile proiectate să-l străjuiască, nu se ştie ce soartă îl aşteaptă. Depinde de ce se cheamă, în cea mai lemnoasă limbă, "proces decizional de transformare peisagistică planificată". Ce contează însă este iniţiativa acestor oameni de a stîrni o mişcare de opinie. Deocamdată, fără mare ecou, dar nu e decît începutul. Dacă va fi nevoie, vom face şi lanţuri umane ca, ţinîndu-ne de mînă, să încercuim zona ameninţată.
Acelaşi idealism (nu zîmbiţi, vă rog) a luat şi alte forme, învestite de prestigiul unor instituţii. Am în vedere "Declaraţia de la Cluj pentru o altă calitate a spaţiului şi a vieţii". Acum o lună, pe 8 martie, Consiliul Naţional al Ordinului Arhitecţilor, reunit la Cluj, a făcut cunoscute principiile asupra cărora membrii săi au căzut de acord pe tema SOS dezvoltarea urbană în România. Acel text condamnă situaţia actuală şi adresează un apel arhitecţilor. Aceştia sînt îndemnaţi să aibă iniţiativa unor proiecte cu viziune, ţinînd seama de dezvoltarea comunităţii, în loc să acţioneze ca angajaţii docili ai clientului; ei sînt chiar încurajaţi să cenzureze acele decizii ale consiliilor locale care contravin intereselor comunită
