Zero - se stie din aritmetica elementara - lasa neschimbat numarul la care se aduna. Sa fie altfel în politica? S-ar zice ca da: zilele trecute, doua partide importante ale tarii au practicat adunarea cu zero, sperand desigur sa infirme aritmetica.

Primul a fost PNL, care drept zero predilect si-a ales Actiunea Populara a lui Emil Constantinescu, pe care a absorbit-o. Ca Emil Constantinescu si cei cativa fideli ai sai doresc sa revina în politica nu e de mirare. Fostul sef al statului nu e în stare sa redevina un simplu particular - ceva foarte onorabil, de altfel. Nu stiu de ce îsi închipuie ca diatribele sale la adresa societatii civile si a intelectualilor pot energiza electoratul mare si ca invidia sa nedisimulata pentru Traian Basescu poate reprezenta o arma politica eficienta. Personajul, pentru care prezentul nu exista decat ca ocazie de a rememora trecutul, iar trecutul e originalul pe care viitorul trebuie sa-l copieze, e întristator.

Întrebarea se pune: ce castiga PNL aditionandu-si acest zero? Presupun ca liderii PSD se gandesc la imagine: iata, liberalii reusesc sa unifice fragmentele dreptei, izolandu-i pe cei de la PD-L - niste impostori ai dreptei. Si totusi, nu-i cam anemic castigul, cam fara de folos unirea?

Celalalt zero politic si electoral e Partidul Conservator al lui Dan Voiculescu, reintrat într-o "alianta politica" cu PSD: e a treia alianta, dupa alte doua, toate denuntate de PC (sau PUR). Faptul ca pe PSD-isti nu-i deranjeaza prea mult nici doua tradari, nici totala insignifianta politica a PC-ului pare, la prima vedere, explicabil: mizeaza desigur pe Antenele lui Voiculescu. Si totusi: nu erau si pana acum aceste Antene destul de favorabile PSD-ului? Sa presupunem ca PSD nu ar fi batut palma; pe cine ar fi sustinut ele? Pe cei din PD-L? Sa fim seriosi! Pe liberali? Nu-i puteau sustine numai pe cei din PSD, trebuia sa joac