Tribulatiile candidaturii social-democrate la Primaria Generala a Bucurestiului au fost doar ultimele episoade dintr-o serie de evolutii mai degraba grotesti ce au acompaniat momentul declansarii de facto a campaniei electorale. In opozitie sau la putere, partidele au probat o incapacitate similara de a admite transparenta ca principiu cardinal al activitatii lor. Exercitiul de memorie a fost reprimat si validarea in functie a unor primari migratori a fost privita ca un act salutar de rationalitate politica. Ceea ce a modificat radical datele problemei a fost inovatia legala in acord cu care viitorii presedinti de consilii judetene vor fi desemnati prin vot direct. Dincolo de natura neconstitutionala a prevederii legale, perspectiva este, indiscutabil, una fascinanta pentru cei se ce ambitioneaza sa devina, din satrapi ilegitimi, embleme europene ale vietii locale din judete. De aici, un nou tip de mobilizare si un interes renascut fata de judetele din care provin cativa dintre actorii majori ai politicii romanesti. Confruntati cu posibilitatea de a nu mai ocupa pozitii ministeriale, politicienii au sesizat nisa pe care o pot popula. Pe de alta parte, cei ce se plasau deja in pozitiile evocate au realizat pana la ce punct reforma electorala este de natura sa le modifice propriul lor statut, in relatia cu alesii locali si cu viitorii parlamentari din judete. In acest mod, efectul fundamental al "votului uninominal" este schimbarea ecuatiei legale si politice pe plan local. Gratie noului mecanism, judetele vor fi conduse de personalitati ce vor invoca, in conturarea politicilor proprii, legitimitatea populara. Nu mai putin delicata va fi si relatia dintre prefect si presedintele de consiliu: reprezentantul guvernului in teritoriu apartine unui spatiu nonpartizan, cel putin teoretic, in vreme ce conducatorul consiliului este cel ce mobilizeaza energiile unei organizatii