Cu o avere estimata la peste 50 milioane de dolari si un profit pe anul trecut de peste 20 de milioane RON (200 de miliarde de lei vechi!), Gheorghe Caruz se numara printre cei mai avuti oameni de afaceri din Romania si intre primii trei bogatasi braileni.

Sa lucrezi la o companie care deruleaza o cifra de afaceri de sute de miliarde si care inregistreaza profituri uriase ar putea reprezenta un vis pentru orice om cu capul pe umeri, indiferent de pregatire si de domeniul in care s-a specializat, chiar daca vorbim despre ferme care se ocupa cu cresterea animalelor. Din nefericire, Romania postrevolutionara a fost terenul fertil in care a inflorit un anumit tip de patron: lacom, egocentrist, lipsit de scrupule si de orice forma de respect pentru comunitate ori pentru propriii angajati. Tipul de patron care nu-si asuma nici o forma de responsabilitate sociala. Imi place sa cred ca majoritatea oamenilor de afaceri de acest tip au disparut la sfirsitul anilor '90 ori imediat dupa 2000. Lacomia i-a bagat in puscarii, egocentrismul le-a fragmentat relatiile, lipsa de morala s-a intors impotriva lor si i-a ingenuncheat. Cazul magnatului de la Slobozia care clonase casa din celebrul serial "Dallas" pe propriul domeniu este un astfel de exemplu si mai stiu alte citeva asemenea cazuri de "imburgheziti" carora dictonul machiavelic "scopul scuza mijloacele" nu le-a tinut de cald la infinit. Cei mai multi dintre cei care au supravietuit au inceput sa-si aprecieze angajatii si au invatat lectia de "afacereza" din tarile prin care au umblat. Cu alte cuvinte, s-au adaptat si au inteles ce este aceea responsabilitate sociala corporatista, adica grija pentru mediu, relatia cu angajatii, conditii de munca civilizate, masuri privind sanatatea si securitatea in munca, facilitati oferite angajatilor de catre companie pentru pregatirea profesionala, corectitudine in relatia cu pa