Duminica s-a stins din viata, la Paris, Monica Lovinescu, cea care, de la microfonul Europei Libere, a fost un reper moral pentru romani. Putine femei au atras atata ura din partea atator barbati precum a facut-o Monica Lovinescu.
Vreme de cateva decenii, Monica Lovinescu a fost considerata de Securitate, dar si de catre scutierii sai cu condei, printre cele mai importante tinte din exil. Asupra ei a fost pus la cale in 1977 un atentat, presa inspirata de Securitate a turnat asupra ei tone de gunoaie, atat inainte, cat si dupa revolutie.
Monica Lovinescu a murit duminica la Paris in varsta de 85 de ani, insa nici acum dusmanii ei nu arata cuvenita remuscare. Problemele Monicai Lovinescu cu Securitatea au inceput din 1948, cand, influentata de abdicarea regelui, a cerut azil politic in Franta. Ca urmare, mama sa, Ecaterina Balacioiu, sotia criticului Eugen Lovinescu, a fost arestata, torturata si ucisa in inchisoarea Jilava, apoi aruncata intr-o groapa comuna.
Procurorul care s-a ocupat de caz s-a mutat in apartamentul familiei, ce gazduise si cenaclul „Sburatorul“, iar biblioteca a fost arsa intr-o casa conspirativa a Securitatii. Impulsionata si de dramatica experienta personala, in 1967 Monica Lovinescu a inceput sa realizeze la Europa Libera emisiunile „Teze si antiteze la Paris“ si „Actualitatea culturala romaneasca“. Punctul culminant al urmaririi sale de catre Securitate a fost atins in 1977, cand, in curtea casei sale de pe sStrada François Pinton din Paris, a fost batuta cu bestialitate de doi teroristi palestinieni platiti de regimul de la Bucuresti.
Conform generalului Pacepa, care a dezertat in 1978, Ceausescu i-ar fi spus acestuia inainte de atentat: „Sa i se inchida gura. Nu trebuie ucisa. S-o facem zob. Sa-i spargem dintii, falca, bratele. Sa nu mai poata niciodata vorbi sau scrie“. Actiunea a fost condusa
