Pe zi ce trece, criza declansata in segmentul "subprime"(de risc) al pietei imobiliare din SUA se dovedeste, prin coordonatele si implicatiile sale, ca nu este mai deloc o criza imobiliara, ci una financiara. In centru se afla speculatia, cu tot ceea ce aceasta implica: reglementari, instrumente, dimensiuni, consecinte.
Este a treia mare manifestare de criza din acest prim deceniu al secolului XXI. Doua au izbucnit in segmente de piata: prima, chiar la inceputul deceniului, in sectorul IT, a doua, aceasta de acum, in sectorul imobiliar. In ambele cazuri, doar aparent in segmente de piata, pentru ca, in esenta, a fost vorba de aceleasi baloane care s-au spart in jurul unor speculatii care scapasera caii. Cea de-a treia izbucnire a fost la nivelul gestiunii unor mari companii, izbucnire al carei deznodamant a fost falimentul unor nume sonore de firme americane, dar care a fost determinat, de fapt, de aceleasi speculatii care iesisera de sub control si intrecusera masura.
Speculatia este in firea sistemului capitalist si, intr-un fel, este esenta capitalismului. Si, in masura in care este a treia oara intr-o perioada istoriceste atat de scurta, de nici un deceniu, cand speculatiile produc grave perturbatii financiare si economice generale, se poate vorbi neindoios de o criza a speculatiilor si, prin implicatie, de o criza a capitalismului, daca nu ca sistem economico-social, ci ca forma in care exista actualmente acest sistem.
Nu s-ar putea trece totul in contul unor izbucniri pasagere sau unor corectii care intervin periodic sau cvasi-periodic si care asaneaza sistemul. Si nu s-ar putea, pentru ca izbucnirile de criza s-au indesit in ultimul timp si au capatat in profunzime si, mai mult, au intervenit toate in Statele Unite, adica nu intamplator acolo unde speculatia a fost dusa la extrem si a depasit orice limite.
A trece toate aceste fapte
