Dupa cum ne aducem, poate, unii dintre noi, aminte, spatiul mioritic era cel care ar fi modelat sufletul poporului roman: deal-vale, deal-vale. Daca dai fuga pana in Irlanda, o colega a noastra de Uniune Europeana (dar ce diferenta!), poti observa cu ochiul propriu, liber, ca deal-vale au si ei si inca in proportie mult mai mare decat noi. In fine, o fi fost modelat si sufletul lor de acest relief, plus lacurile. Numai sufletul insa, pentru ca restul difera extrem de mult fata de noi. De pilda, irlandezii erau foarte saraci cand au intrat in Uniunea Europeana, iar acum au unul dintre cele mai ridicate standarde de viata, in timp ce noi eram foarte saraci si am ramas tot in coada. E drept, nu a trecut mult timp de la intrare, dar daca ne vom comporta in continuare asa, nu vad cum s-ar putea schimba ceva. Vin alegerile si aceiasi oameni sunt pusi pe liste, putini rotiti, de colo-colo, in fond totul ramanand ca data trecuta, numai ca acum votul e uninominal. Adica listele fac pui.
La campania trecuta pentru administratia locala aflam ca Bucurestiul va avea o autostrada suspendata prin mijlocul sau si cate si mai cate, podul de la Basarab, sosea de centura, circulatie fluenta, ne pusese Dumnezeu mana-n cap cu Alianta D.A. Acum, Alianta s-a sfaramat, dar n-a venit apa si i-a luat. Acum avem borduri, cat mai multe borduri noi. Noi, adica rotite, ca bordurile de la Bucuresti se duc intr-un alt oras, iar cele de acolo vin aici.
Mai avem asfaltul proaspat turnat, pe trotuare sau pe carosabil, dar care are deal-vale inca de la start. Asfalt mioritic. Asa ca, rugati-va sa nu ploua, macar la Bucuresti, in aceasta metropola – sau necropola, mai bine – europeana a secolului XXI. Acum vreo 17 ani observam marile lacuri care se formau in trotuarele si carosabilele ciuruite lasate noua mostenire de regimul comunist. Acum observ ca, desi se toarna (sic!) mai in fi
