"Dupa 16 ani e ca o casatorie", si-a explicat Sorin Oprescu, de-acum senator independent, starea dupa demisia din PSD. A iesit din "operatie" incruntat si apasat, desi ar fi fost de asteptat, poate, mai degraba o atitudine sfidatoare si plina de incredere.
Probabil ca Sorin Oprescu era sincer amarat si nu a vrut sau nu a putut sa ascunda acest lucru. Cu siguranta nu ar fi vrut sa ajunga aici si, probabil, pana in ultima clipa si-ar fi dorit sa fie oprit, sa primeasca acea oferta de nerefuzat din partea conducerii PSD la care sa se poata intoarce cumva.
N-a primit-o insa. Dimpotriva, nimeni, spune el, n-a incercat sa-l opreasca de la demisie. Nimeni din aripa Geoana-Vanghelie, se-ntelege, pentru ca aripa Iliescu nu s-a desolidarizat niciodata de el.
Asadar, Sorin Oprescu pleaca dupa 16 ani din PSD, iar social-democratii raman fara una dintre personalitatile cu cel mai mare succes la public. Este, ca la finalul unui mariaj, ca sa pastram metafora, un esec comun.
Mereu osul din gat
Sorin Oprescu nu a fost niciodata un personaj comod in PSD, motiv pentru care nu a atins cu mana visul lui cel mare, sa ajunga ministru al Sanatatii. Cam la fel ca in povestea cu primaria Capitalei, PDSR si apoi PSD nu au explicat de ce au ales totusi pentru acest post tot felul de alte personaje mediocre, culminand cu Ovidiu Branzan, in timp ce pe marginea terenului, mereu la incalzire, abia astepta sa fie introdus in joc unul dintre cei mai competenti manageri din sanatate.
Dar de pe margine, Oprescu a fost unul dintre criticii inversunati ai sistemului gestionat de colegii sai si atunci putem suspecta ca a fost evitat tocmai pentru ca stia cum merg lucrurile in sistemul sanitar si ar fi putut incurca niste aranjamente ce nu trebuiau tulburate.
A primit insa voie sa-si rupa gatul la primaria Capitalei. Ceea
