"Daca preturile imobiliare afisate ar fi reale, ar trebui sa ne speriem". Aceste cateva cuvinte ale guvernatorului BNR au facut repede un adevarat tur de forta in mass-media. Preluate de agentii de presa, televiziuni, posturi de radio, ziare, reviste, ele au dus spre public un extras din raspunsul la intrebarea unui jurnalist. Semnificatia lor merita o analiza detaliata.

Ce legatura are Banca Nationala cu problema in cauza? Focul, ce mocnea de ceva timp, a fost agitat de inrautatirea conditiilor economice globale in urma declansarii crizei imobiliare americane. Fapt firesc, de altfel. Caci din momentul in care, in Europa cu deosebire, au inceput sa apara semne potrivit carora colapsul pietei rezidentiale americane ameninta sa devina un fenomen global, ingrijorarile s-au generalizat. Banca Centrala Europeana, numeroase alte banci centrale din tari membre ale Uniunii Europene au devenit atente la intamplarile din Irlanda, Spania, Marea Britanie si din alte state, unde pietele rezidentiale, dupa un deceniu de crestere neintrerupta, au intrat in declin. Si cum scaderea preturilor din sectorul imobiliar - a celor "afisate", dar mai cu seama a celor reale - ar putea afecta nu numai cresterea economica si piata muncii, dar si sanatatea sectorului bancar, cerinta monitorizarii acestui risc de catre Banca Nationala, in vederea evitarii sau diminuarii unor posibile socuri, s-a impus si in Romania.

Cum insa Banca Nationala actioneaza la vedere, dand seama publicului pentru ce face si cum face, riscul cel mai mare ar fi ca insusi publicul sa cada in capcana unor confuzii. Si sa astepte de la BNR interventii pe care nu le va face niciodata, pentru ca ar incalca atat litera, cat si spiritul legii. Iata de ce e nevoie, intai si intai, de conturarea clara a cadrului juridic de actiune.

Ce prerogative are banca centrala in acest spatiu? Desigur, limitate. Sa n