Aflu că prin acele locuri, la Vîlcelele Bune (de le numeau ungurii “Pocolvalcele”, să le deosebească de “Iovalcele”, “cele rele”), bătrînii duc dorul “uleiului din sămînţă de bostan”.

Aflu că prin acele locuri, la Vîlcelele Bune (de le numeau ungurii “Pocolvalcele”, să le deosebească de “Iovalcele”, “cele rele”), bătrînii duc dorul “uleiului din sămînţă de bostan”. Mai ales la vremea asta, în Săptămîna Mare, cînd savorile copilăriei se întorc pe negîndite. Ne zice Aurora Bultean: “Făceam fasole frecată şi zamă de fasole cu bulion şi pătrunjel verde. Dar, dintre toate bucatele, mie-mi plăceau tăiţeii de post, făcuţi în casă, fierţi şi amestecaţi cu varză acră şi ulei de sămînţă de bostan. Uleiul de sămînţă are alt gust, care-mi place mie... Pe vremuri, lumea avea bostani mulţi, era şi teasc şi făceam ulei de sămînţă. Iaca, în post, fasolea pisată o amestecam cu ulei din ăla... şi, Doamne, ce mai mîncam!”.

Bucatele

Despre ce se întîmplă la Vîlcelele Bune în vremea asta a anului aflăm de la bătrînă: “Pita de Paşti se face miercuri şi sara se bagă în biserică. O fac numai femeile bătrîne, fără bărbat. Se pune apă, sare, făină şi drojdie, iar după ce dospeşte o dăm la cuptor şi o coacem. Pita se face rotundă, cum îs chiflele. 19 pite se fac de Paşti şi se duc în biserică. Joi se fac pîinile şi colacii pentru casă – dar şi ăştia trebuie sfinţiţi. Vineri e post negru – fără nimic, pînă seara tîrziu; nici măcar apă! Ouăle se înroşesc numai în Sîmbăta Paştilor. Şi tot sîmbătă seara bărbaţii taie pita de Paşti, sfinţită, în cubuleţe şi-o pun în castroane în care duminică dimineaţă toarnă vin alb. Vin sfinţit. Duminica, după slujbă, fiecare om trece pe dinaintea lui, se şterge la gură şi ia cîte 2-3 linguri de «paşti»“.

În Duminica Învierii…

Despre masa din Duminica Învierii aflăm că e întotdeauna plină: “Punem s