În ultimele două săptămâni, ringul bancar românesc este din ce în ce mai animat. Unele tranzacţii cu bănci mici sunt date ca sigure, altele în curs de desfăşurare, iar pentru restul se fac supoziţii. Două bănci au fost vedetele săptămânii trecute: Libra Bank şi CEC. Dacă preluarea Libra Bank de către La Caixa are şanse de peste 90% să fie dusă la bun sfârşit (fie sub formă de achiziţie, fie sub formă de parteneriat), scandalul CEC este abia la început de dru

În ultimele două săptămâni, ringul bancar românesc este din ce în ce mai animat. Unele tranzacţii cu bănci mici sunt date ca sigure, altele în curs de desfăşurare, iar pentru restul se fac supoziţii.

Două bănci au fost vedetele săptămânii trecute: Libra Bank şi CEC. Dacă preluarea Libra Bank de către La Caixa are şanse de peste 90% să fie dusă la bun sfârşit (fie sub formă de achiziţie, fie sub formă de parteneriat), scandalul CEC este abia la început de drum. După declaraţiile premierului Tăriceanu de acum două săptămâni („vreau acţionari români la CEC“), SIF-urile s-au hotărât să strângă banii şi să propună statului o strategie de privatizare a ultimei bănci de stat. Surse din piaţă susţin că hotărârea SIF-urilor este atât de puternică încât deja „au dat sfoară“ la societăţile la care sunt acţionare că vor să primească dividende ceva mai mari decât de obicei, dacă nu chiar duble. În plus, a fost luată în calcul şi posibilitatea unui schimb de acţiuni cu statul: transferul unor pachete de acţiuni Eximbank ale SIF-urilor contra acţiuni la CEC.

Premierul Tăriceanu lansează ideea noii variante de privatizare a CEC uitând că, în urmă cu o lună şi jumătate, discuta cu BERD o altă soluţie de revigorare a Casei de Economii şi pregătirea ei pentru vânzare. Delegaţia BERD a fost la CEC, dar până la finalizarea raportului de due-diligence nu p