Dizygotheca este originară din insulele tropicale din Oceania şi Asia. Genul reuneşte aproximativ 17 specii de plante cu aspect foarte elegant. Este vorba despre arbuşti cu tulpini subţiri, verticale, la extremitatea cărora se formează frunze lungi cu marginile zimţate, dispuse asemenea degetelor de la mână. Acestea au culoarea brun-roşcat şi devin verde închis, aproape negre, la maturitate. În zonele noastre, planta nu face flori. În natură, aceasta poate ajunge la câţiva metri înălţime. Atunci când este cultivată în ghiveci, ea nu depăşeşte 150-200 de centimetri înălţime, având o creştere destul de lentă.
Îngrijire Dizygotheca se cultivă într-un loc semiumbros sau chiar umbros, ferită de razele directe ale soarelui. În anotimpul cald poate fi mutată afară, însă, odată cu sosirea toamnei, ghiveciul trebuie mutat din nou în casă, la o temperatură de 18 grade Celsius. Din martie şi până în octombrie se udă cu regularitate, lăsând solul să se usuce uşor între o udare şi alta. Iarna se stropeşte mai rar. Pe parcursul întregului an este recomandat să se stropească frunzele cu apă demineralizată pentru a creşte umiditatea ambientală. Dizygotheca preferă solul bogat în substanţe organice, uşor acid. O dată la două sptămâni se pot pune în apa folosită pentru udare câteva picături de îngrăşământ. Aceste plante au o creştere foarte lentă, deci pot rămâne câţiva ani în acelaşi ghiveci, fără să fie nevoie să fie mutate. Este indicat totuşi ca o dată la doi ani să se schimbe vasul. Această operaţiune se efectuează de regulă la începutul primăverii. De asemenea, este bine ca primăvara să se taie vlăstarele crescute dezordonat, care dau plantei un aspect neglijent.
Înmulţire, paraziţi şi boli Planta se înmulţeşte fie prin seminţe, fie prin butaşi. Seminţele se plantează în februarie-aprilie, având grijă să le fie asigurată o umiditate corespunzătoare şi o temperatură c
