Istorisirea care urmează este o fabulă despre căţei şi lei. Intriga poveştii e cuminte şi aparent banală: un poliţist doreşte să se mute cu serviciul dintr-un judeţ al României într-altul, ca să fie mai aproape de copilul său. Un băieţel de 3 ani. Şi, deşi legea e de partea poliţistului, manipulanţii coboară bariera şi-i spun, de 6 luni încoace, “nu se poate”.
Se zice că legea este o barieră. Peste care sar leii, pe sub care trec căţeii şi de care se lovesc boii. Istorisirea care urmează este o fabulă despre căţei şi lei. Manipulanţi de bariere, într-o ţară locuită de boi. Intriga poveştii e cuminte şi aparent banală: un poliţist doreşte să se mute cu serviciul dintr-un judeţ al României într-altul, ca să fie mai aproape de copilul său. Un băieţel de 3 ani. Şi, deşi legea e de partea poliţistului, manipulanţii coboară bariera şi-i spun, de 6 luni încoace, “nu se poate”.
Dacă poliţistul în cauză mi-ar fi povestit păţania, aş fi crezut că exagerează pe alocuri. Dar nu poliţistul a trăit cele ce urmează, ci chiar jurnalistul care scrie aceste rînduri. Am ales să preiau rolul celui care merge cu “jalba în vîrf de băţ” şi pentru a vedea, direct, reacţiile celor abordaţi, dar şi pentru că poliţistul în cauză nu ar fi reuşit poate niciodată să aibă acces direct la aceste informaţii.
INRODUCEREA. Povestea începe în luna octombrie a anului trecut. Cînd C., ofiţer de poliţie în cadrul IPJ Braşov, solicită mutarea la IPJ Argeş, motivînd că astfel poate să fie mai aproape de băieţelul său de 3 ani, de creşterea căruia nu se poate ocupa singur. De mama copilului nu se mai ştia nimic de vreo două luni. Şeful IPJ Braşov, comisarul-şef Constantin Arişanu, refuză să-l primească la raport, iar C. încearcă să ajungă la şeful superior al acestuia. Adică la chestorul Gheorghe Popa, inspector general al Poliţiei Române.
Atunci
