Citesc câteva cercetări cantitative şi calitative despre problemele locuitorilor din marile oraşe ale României, le compar cu cele din anii 1996 şi 2000 şi mă mir singur ce diferite sunt. În 1996, locuitorii Bucureştiului doreau să se cureţe trotuarele şi spaţiile publice de chioşcurile apărute peste noapte, care vindeau ce nici cu mintea nu gândeai, să se strângă gunoiul adunat prin toate colţurile şi să se facă, o dată pentru totdeauna, ceva cu haitele de câini vagabonzi care terorizau oraşul, mai ales noaptea. În 2000, nu erau multe lucruri diferite, cu excepţia faptului că birocraţia şi corupţia din primării deveniseră teme mai importante decât câinii vagabonzi. Şi calitatea străzilor - pe atunci, pline de gropi şi capcane ştiute şi neştiute - devenise destul de importantă pentru oameni, anunţând parcă temele anului 2008. Câinii, corupţia, curăţenia, străzile, birocraţia - nu poţi spune că locuitorii marilor oraşe din România ar fi avut cerinţe aberante.

După opt ani însă, situaţia este complet schimbată. Oamenii - am mai multe date despre Bucureşti, dar şi despre Constanţa, Craiova, Iaşi şi Ploieşti - par a fi înnebuniţi de situaţia traficului urban. O spun în toate formele posibile: aglomerarea străzilor, greutatea de a găsi un loc de parcare, poluarea adusă de maşini, durata unei călătorii de acasă la serviciu şi de la serviciu la supermarketul de unde se fac cumpărăturile, costul carburantului când maşina merge cu circa 4 km pe oră (aceasta este viteza medie de deplasare în Bucureşti, între orele 9.00 şi 18.00, în zona centrală)... Transportul public pare aglomerat - vorbesc acum de Bucureşti - mai ales metroul şi tramvaiele la orele de vârf. În alte oraşe mari, oamenii se declară nemulţumiţi de faptul că minibuzele particulare sunt aglomerate, rău întreţinute şi circulă periculos. Unii dau vina pentru aceste situaţii pe Ceauşescu, alţii, pe poliţie, pri