Când guvernul supralicitează din motive evident electorale, consecinţa se vede în preţuri şi apoi în greve. România ar putea depăşi Italia, din punct de vedere economic, în anul 2020. Aşa spune o analiză publicată în ediţia electronică a The Economist. Prognoza este aproape şocantă; în urmă cu câţiva ani, analişti apropiaţi aceluiaşi grup media evaluau că România va ajunge la standarde medii europene abia în 80 de ani, după care şi-au mai îndulcit estimare

Când guvernul supralicitează din motive evident electorale, consecinţa se vede în preţuri şi apoi în greve.

România ar putea depăşi Italia, din punct de vedere economic, în anul 2020. Aşa spune o analiză publicată în ediţia electronică a The Economist. Prognoza este aproape şocantă; în urmă cu câţiva ani, analişti apropiaţi aceluiaşi grup media evaluau că România va ajunge la standarde medii europene abia în 80 de ani, după care şi-au mai îndulcit estimarea la doar 40 de ani. Aşadar, acum, aceasta este miza: să depăşim Italia în 12 ani. De ce merge economia Italiei (şi a altor ţări europene) cu frâna de mână trasă, ce nu ar trebui să copieze România de la aceste ţări?

Pe scurt, răspunsul la această întrebare ar fi generozitatea guvernului, încercarea de a rezolva cu bani de la bugetul statului toate nefericirile personale. Atunci când guvernul vrea să rezolve în acest fel problemele se ajunge apoi, inevitabil, la majorări de impozite, ceea ce nu mai stimulează afacerile, consecinţa fiind, în cele din urmă, stagnarea economică şi bani mai puţini la buget. Italia, şi nu numai ea, suportă acum consecinţele unor astfel de politici promovate în trecut.

România a început să crească economic după anul 2000 şi a accelerat după 2004, când perspectiva de a deveni membru UE şi reforma fiscală concretizată prin introducerea