Miercuri, 16 aprilie 2008, a avut loc la Muzeul Naţional Cotroceni, vernisajul expoziţiei Picturi murale recuperate de la Biserica Mănăstirii Văcăreşti. Evenimentul s-a bucurat de Înaltul Patronaj al preşedintelui României, al Muzeului Municipiului Bucureşti, Muzeului Naţional Cotroceni şi a fost posibil prin sprijinul societăţii Apa Nova, în colaborare cu Universitatea Naţională de Arte Bucureşti şi Institutul Naţional al Monumentelor Istorice. Expoziţia a prefaţat Ziua Internaţională a Monumentelor şi Siturilor (de pe 18 aprilie), a cărui tematică în 2008 este Patrimoniul religios şi locurile sfinte. Prin această expoziţie, organizatorii şi-au propus nu doar să rememoreze un reprezentativ monument dispărut, ci să sensibilizeze societatea românească asupra stării de degradare a numeroase alte monumente istorice laice sau ecleziastice şi să o determine să-şi manifeste susţinerea pentru perpetuarea acestor mărturii ale civilizaţiei din această regiune a Europei. Ironia sorţii face ca actul de recunoaştere a dimensiunii demolării din 1986 să fie făcut într-un loc cu o semnificaţie deopotrivă istorică, religioasă şi politică: într-un spaţiu al fostei Mănăstiri Cotroceni – actual muzeu naţional şi totodată parte a reşedinţei prezidenţiale. Puterea comunistă a generat distrugerea, cea democrată încearcă recuperarea. Discursul preşedintelui de la vernisaj a dat speranţe pentru o recuperare mai amplă decît expoziţia în sine, dar asupra acestui aspect vom reveni. Moment tragic pentru spiritualitatea şi arta monumentală românească În decembrie 1984, Ceauşescu Nicolae ordona dărîmarea Mănăstirii Văcăreşti pentru a se construi pe acel loc un Palat al Justiţiei. Doi ani mai tîrziu, vestigiul de importanţă istorică şi culturală era deja doar o amintire. Din cei 2.500 de metri pătraţi de frescă s-a reuşit extragerea a doar 250, dintre care, pînă în prezent, au fost restauraţi 120.