- Comentariu - nr. 81 / 24 Aprilie, 2008 Sa le plangem de mila, nu alta… Caci, de cateva zile, pe scena politica a aparut o noua specie de politicieni: demnitarul care vrea sa candideze la o functie de primar sau presedinte al Consiliului judetean, dar care nu vrea in ruptul capului sa renunte la functia detinuta in acest moment, pana nu are garantia obtinerii locului pe care il vizeaza. "De ce _ vorba populara _ sa dea ei vrabia din mana pe cioara de pe gard?". Mai ales ca cei care, din ratiuni pur "personalo-financiare" _ parlamentari, ministri, secretari de stat, lideri de partide _ ar putea, in cazul in care nu ar castiga alegerile, ramane (vorba lui Dandanache) "fara coledzi"! Si, pentru orice eventualitate (pierderea coledzilor, dar mai ales a avantajelor functiilor detinute), au optat pentru varianta cea mai putin expusa riscului: intrarea in concediu de odihna pe perioada campaniei electorale. La lansarea candidaturii sale la functia de primar al municipiului Targu-Mures, László Borbely declara: "Daca voi fi ales primar, demisionez, a doua zi, din functiile de ministru, si de parlamentar UDMR". Insa, ca László Borbely sunt multi alti demnitari (Cezar Preda, Cristian Adomnitei, Ludovic Orban, Radu Berceanu etc., etc.), care vor duce o lupta electorala linistita, cata vreme stiu foarte bine ca fotoliile ministeriale sau cele de senator si deputat ii asteapta. Drept care, nu mai mira pe nimeni de ce cota de incredere in clasa politica este atat de scazuta. Sigur, unii se prevaleaza de prevederi ale legii electorale _ care stipuleaza ca nu trebuie, musai, sa demisioneze, daca vor sa candideze la functiile mentionate _, insa o lege nescrisa a moralei si a bunului simt, le-ar impune (si) acestora (si nu doar prefectilor etc.) sa demisioneze in momentul in care _ de buna voie si nesiliti de nimeni _ se inscriu in cursa pentru o alta functie, cel mai adesea, din rat