- Editorial - nr. 81 / 24 Aprilie, 2008 Omenirii i-au trebuit sute de mii de ani pana ce a reusit sa populeze planeta cu primul miliard de locuitori. Fapta s-a petrecut abia in jurul anului 1850, deci, cu mai bine de un secol si jumatate in urma. Cel de-al doilea miliard a fost atins dupa circa 80 de ani (pe la 1930), al treilea miliard, dupa 30 de ani, iar al patrulea miliard, la un interval de numai 15 ani (1975), ca in anul 2000 sa depaseasca 6 miliarde, acum fiind in jur de 6,7 miliarde. O adevarata nebunie! Asadar, cresterea populatiei globului a devenit tot mai intensa, iar intervalele de atingere a miliardului tot mai scurte, astfel ca dublarea acesteia s-a facut posibila, deocamdata, la fiecare 35 de ani, ceea ce inseamna o crestere de aproape trei ori intr-un secol. Mergand pe aceasta idee, demografii au stabilit ca in jurul anului 2050 mapamondul va gazdui aproximativ 14 miliarde de suflete, daca se va mentine actualul ritm anual de crestere de 2 la suta. In fata acestei explozii demografice fara precedent, nimeni nu poate ramane indiferent, nici guvernele si nici organismele internationale, in speta ONU. Noi, cei care nu cunosteam incotro se indreapta lucrurile, ne intrebam, pe buna dreptate, de unde acest puhoi de oameni, de vreme ce pe la noi abia zaresti cate o gravida sau cate o mamica cu caruciorul pe strada?! Asa cum am mai spus, marile "creuzete ale facerii" sunt tarile sarace si in curs de dezvoltare din Asia de Sud si Sud-Est, Africa si America Latina. Pericolul cel mare al preaplinului vine din Asia, unde este localizat circa 60 la suta din efectivul mondial, adica aproximativ 4 miliarde de locuitori. Speranta noastra ca nu totul va merge matematic, ca pana la urma lucrurile se vor aseza este incetinirea ritmului de crestere pana la cota zero, fenomene natural, de altfel, impamantenit in tarile cu un standard de viata ridicat, cum este cazul Eur