Ceea ce i s-a intamplat lui Sorin Oprescu este un caz-scoala pentru facultatile unde se studiaza scheme de imagine, construite, nu mai e pentru nimeni un secret, pe tehnici de manipulare.
La prima vedere, din definitia manipularii, aplicata acestui caz - a antrena, prin mijloace de influentare psihica, un grup uman, o comunitate sau o masa de oameni la actiuni al caror scop apartine unei vointe straine de interesele lor - se poate desprinde o intrebare: de unde cunoastem faptul ca motorul exterior interesului public este contrar asteptarilor generale?
Imi bazez raspunsul pe rezultatul unui sondaj de opinie facut la cererea PNL strict pentru conceperea strategiei electorale, fara intentia de-a ajunge la public, unde medicul este cotat cu 11 procente in preferintele electoratului - povestea cu 47 si 34 la suta, servita de Gallup din doua directii si preluata de diversi analisti angajati politic sub acoperire face parte exact din tehnicile despre care am amintit.
Totodata, patania lui Sorin Oprescu poate reprezenta un caz-scoala despre ratarea unei actiuni de demolare. Si aici, cine a gestionat respingerea de catre Biroul Electoral Municipal a candidaturii sale, eveniment explicat prin completarea incorecta a listelor cu sustinatori, trebuie dat afara de la pupitru, deoarece nu a anticipat consecintele si a scapat bubuiala de sub control.
Manualul spune ca daca bazinul electoral al unui candidat este mic, o nedreptate facuta acestuia nu va avea repercusiuni majore asupra balantei decat daca sfatuitorii acestuia sunt tampiti si nu uzeaza de una dintre cele mai vechi tehnici de manipulare: jonglarea cu sentimentele.
Iar aici, buba poate fi groaznica. Mesajul cu care a iesit pe sticla candidatul independent la o ora de maxima audienta, cand lumea s-a intors de la serviciu, se aseaza la masa si porneste televizorul
