Ocupaţi cu reforma, profesorii au uitat de elevi Ocupaţi cu reforma, profesorii au uitat de elevi
Preşedintele Traian Băsescu a comparat instituţiile de învăţămînt superior cu nişte fabrici de diplome şi a declarat că mediul universitar “n-a fost niciodată în progres în ultimii 18 ani”. Ministrul Educaţiei i-a replicat că aruncă jigniri fără să aibă probe, iar fostul preşedinte, prof. univ. Emil Constantinescu, a încercat să-l pună la punct, zicîndu-i că are o educaţie rudimentară pentru a analiza mediul academic.
Totuşi, cererea şi oferta nu se întîlnesc pe piaţa muncii, şi asta n-are a face cu educaţia presupus precară a lui Băsescu. Lipsa probelor punctuale – care face să fie jigniţi “profesori de o pregătire superioară indubitabilă” şi “studenţi conştiincioşi care înţeleg să nu-şi trişeze viitorul” – este irelevantă, faţă de testul realităţii. Antreprenorii din România nu prea riscă să angajeze tineri nepregătiţi, preferînd să-şi păstreze lucrătorii existenţi indiferent cît de scandaloase li se par pretenţiile lor salariale.
Cum se verifică această relaţie? Şomajul în rîndul populaţiei tinere se ridică la 21,6% – locul doi în Uniunea Europeană. În UE, în ansamblu, rata şomajului în rîndul tinerilor se plasează la 14,8%. Rata şomajului în rîndul tinerilor e de patru ori mai mare ca în cazul populaţiei de peste 25 de ani.
Care ar fi explicaţia? La prima vedere, una culturală: mulţi nu sînt învăţaţi să muncească de tineri, evită munca urmînd forme de învăţămînt de care nu sînt interesaţi şi de pe urma cărora intră în procesul muncii avînd cunoştinţe deficitare. Numai că inadaptarea lor la piaţa muncii nu are doar un caracter subiectiv – lipsa lor de interes, ci şi unul obiectiv – calitatea dezastruoasă a învăţămîntului. Datele statistice arată că economia cere ingineri şi tehnicieni, dar primeşte în schimb bir
