De cînd sînteţi în România? De 11 ani. Am cîştigat o bursă în Polonia, eram student la Academia Creştină din Varşovia, şi am continuat studiile teologice în România, la Universitatea Bucureşti. De ce aţi preferat România? Cînd eram student în Polonia, îmi doream să plec, să văd cum se studiază în altă parte. În al doilea rînd, pentru polonezi, România era o necunoscută. După 1991, erau în Polonia foarte mulţi ţigani – pe străzi şi în gări, iar România se prezenta ca o ţară misterioasă despre care nu ştii ce şi cum. Cred că asta m-a tentat: am vrut să vin aici să văd ce se întîmplă. Faţă de această imagine despre România, pe care o aveaţi în Polonia, ce s-a modificat în percepţia dvs.? În primul rînd, am descoperit limba. Cînd am ajuns aici, în 1997, nu ştiam nici o iotă româneşte şi am urmat un an pregătitor de învăţare a limbii române. După ce am învăţat limba, am văzut ce înseamnă România, am descoperit cultura română, am studiat teologia ortodoxă în limba română. După 11 ani de şedere în România, ce înseamnă astăzi România pentru Jaroslaw Godun? Este o ţară care s-a schimbat foarte mult în ultimii 11 ani, care a intrat în Uniunea Europeană. România, pentru mine, înseamnă foarte mulţi colegi şi prieteni. România a însemnat şi soţia mea, pe care am cunoscut-o aici, care este româncă. Predă limba polonă la Universitatea Bucureşti. Iar pe plan afectiv, colaborarea româno-polonă s-a concretizat prin naşterea fetiţei noastre, Anastasia, care are un an şi jumătate. De cînd se leagă numele dvs. de Institutul Polonez? Chiar de la înfiinţare, din 2001. Între 1999 şi 2001 lucrasem la Ambasada Poloniei, la cabinetul ataşatului cultural, cînd ambasadorul Poloniei era Bogumil Luft. În 2001 am devenit adjunctul directorului de atunci al Institutului, Roland Chojnacki. Cînd aţi devenit directorul Institutului Polonez? În octombrie 2006. Am dat concurs. Trebuie să mulţumesc so