Ne aflăm în Săptămâna Patimilor despre care, în ortodoxie, se vorbeşte şi că reprezintă lupta dintre bine şi rău, din care au ieşit câştigătoare forţele binelui.

Pe plan fotbalistic, ziua de sâmbătă ne rezervă altă variantă a confruntării amintite, pe teren întâlnindu-se Universitatea Craiova - un simbol al luptei pentru corectitudine, un monument de demnitate, onoare şi respect faţă de istoria glorioasă şi faţă de fanii acestui club - şi Steaua Bucureşti, fosta echipă a armatei, un simbol al Ceauşeştilor şi al erei comuniste, ce a adus numai rău acestei ţări. O echipă care sub domnia lui Gigi Becali a reuşit, după poftele acestuia, să nenorocească total campionatul intern. Şi nu că ar fi fost el prea curat înainte, Dinamo fiind în trecut maestra blaturilor şi a meciurilor executate în public, dar parcă în sezonul acesta mizeria şi nesimţirea au ajuns mult prea departe.

Craiova are de dus sâmbătă o luptă contra junglei, a cancerului şi a becaloizilor ce domină fotbalul românesc. Trebuie să predăm o lecţie tuturor şi să arătăm că aici o să cadă mereu capetele celor puşi pe furat. Este necesar să îi dăm o palmă morală ciobanului din loja Stelei, pentru a-i demonstra că mândria şi fala exagerată de care dă dovadă sunt penibile, având în vedere statutul şi imaginea sa de caricatură jenantă, şi să îi arătăm că banii nu aduc totul în viaţă.

La fel cum am refuzat să cumpărăm un loc în prima ligă, atunci când am retrogradat, la fel şi acum trebuie să ne apărăm onoarea pe teren. Să urmăm exemplul Politehnicii Timişoara, care a reuşit să împiedice „oiţele“ în Ghencea, şi să punem şi noi umărul la titlul provinciei. Pentru că despre un titlu al provinciei vorbim de fapt.

Nu trebuie să cedăm în faţa monstruoasei echipe a lui Rădoi şi compania, precum alte echipe în acest sezon. Nu trebuie să ne manifestăm ca locuitorii Reghinului ori după cum a cerut „Jiji“