Marius Urzică şi calul cu mînere sînt invitaţii speciali ai spectacolului Urban Kiss.
Cabina 27 a Teatrului Naţional de Operetă “Ion Dacian” îi aparţine lui Marius Urzică. Şapte minute din Urban Kiss sînt tot ale fostului gimnast. “Momentul meu este o poveste de dragoste, la fel ca şi întregul spectacol”, spune Marius.
La 17:30, uşa pe a cărei tabliţă scrie “Solişti” scîrţîie cînd Marius, cu un rucsac tricolor pe umăr, intră în camera ticsită de costume. El schimbă blugii de stradă şi camaşa verde cu blugii de scenă, în faţa oglinzii. E la al patrulea spectacol sub bagheta lui Răzvan Mazilu. “Răzvan a venit cu ideea. A fost o provocare pentru mine”, adaugă campionul olimpic la cal cu mînere din 2000, de la Sydney.
Repetiţii
“Eu nu mă machiez!”, spune Marius, care porneşte spre sala unde peste numai o oră va începe Urban Kiss.
- Unde-i Monica?, întreabă Marius, căutîndu-şi partenera. Monica Ştraţ, prim-solistă a Teatrului Naţional de Operetă, îl aştepta în culisele sălii TNO. Acolo unde îl aşteaptă şi calul cu mînere.
Liniştea e apăsătoare. Reflectoarele sînt toate stinse. Palmele lui Marius primesc bucuroase binecuvîntarea cretei pe care o cunosc de atîţia ani. Încălzirea se face printre mese înţesate de costume multicolore. Ca înaintea unui concurs, dar de data aceasta fără spectatori. “La competiţii era mult mai greu. Orice ezitare mă costa, în spectacol e loc şi de imperfecţiuni” , mai spune Marius. Sînt doar cîţiva tehnicieni.
N-au ochi pentru singurul campion olimpic al gimnasticii masculine, care a ajuns la vestitele sale foarfeci.
Pe ecranul din fundal se perindă proiectate ferestre de messenger cu diverse conversaţii. Marius cere ajutor pentru a duce calul în mijlocul scenei. Luminile tac. Monica Ştraţ i s-a alăturat pe aparat. E o repetiţie-încăl
