Oprescu. Sorin Oprescu. Doctor. Manager. Rebel al PSD-ului. Băeat de Bucureşti. O reţetă a succesului apărută contextual într-un moment în care primăria generală părea o luptă între partide, nu între oameni. PSD a început să semene cu o cutie de chibrituri: din cînd în cînd, cîte un membru ia foc şi dispare din cutie pînă cînd cantitatea de fosfor devine atît de mare încît cea mai mică scînteie declanşează dezastrul. Mica scînteie a apărut, însă nu la nivel naţional, ci la Bucureşti. Excluderea nedorită sau demisia revoluţionară a lui Sorin Oprescu a avut două mari efecte: în primul rînd a condus la un PSD slab la alegerile pentru Bucureşti (atît la nivelul candidaţilor pentru primării, cît şi la cel al candidaţilor la Consilii) şi la un Oprescu puternic. Cel puţin în Bucureşti, PSD nu este privit cu ochi buni. Din contră. Ieşirea rebelă şi mai ales sinceră a lui Sorin Oprescu din rîndurile PSD-ului l-a transformat într-un luptător anti-PSD şi împotriva tuturor lucrurilor care îi formează imaginea negativă în Bucureşti. Atuurile lui sînt imaginea bună pe care o are în faţa alegătorilor, abandonarea PSD-ului, discursul de bloc şi scară asemănător într-un fel cu cel al lui Băsescu din 2004 şi jocul politic din cel de-al doilea tur. Implicarea slabă sau neimplicarea în marile scandaluri ale PSD-ului i-au adus lui Oprescu una dintre ultimele mantii de protecţie care se mai puteau găsi pentru membrii PSD. Oprescu are cele mai mari şanse de reuşită nu numai pentru calităţile sale de candidat (şi nu de primar aşa cum voi argumenta mai jos), ci şi prin faptul că nu are un contracandidat suficient de puternic. Deşi sondajul Gallup România a fost comandat de Sorin Oprescu, rezultatele acestuia nu pot fi ignorate. Există o tendinţă destul de nefericită, dovedită din păcate în trecut, că sondajele comandate de anumite persoane vor duce la rezultate pozitive pentru acele persoa