Krzysztof Warlikowski s-a născut în 1962; a studiat istorie şi filozofie la Cracovia, o trăit o scurtă perioadă în Franţa (în 1983), de unde s-a întors la Cracovia ca student al Şcolii Naţionale Superioare de Teatru. Începe să monteze spectacole din 1992 (Elias Canetti, Auto-da-fe), iar în 1992-1993 i-a fost asistent de regie lui Peter Brook. Pentru Purificare, i-a fost acordat în 2002 Premiul pentru cea mai bună piesă străină al Sindicatului francez al criticilor de teatru, iar pentru Krum, Premiul Meyerhold pentru cel mai bun regizor european (Moscova, 2006). I-a fost decernat, de asemenea, Premiul Europa pe 2008 pentru Noi Realităţi Teatrale. În ultima vreme, montează cu precădere opere şi cu precădere în afara Poloniei şi e pe cale să părăsească TR, teatrul varşovian care l-a consacrat, pentru a-şi înfiinţa propria companie. Un „puştan“ deja la 46 de ani, care zîmbeşte larg (şi mult), vorbeşte o franceză perfectă şi refuză orice filiaţie, cu precădere pe cea care l-ar lega de Grotowski ori Krystian Lupa. Pare o formă de reflex – de apărare – într-o lume culturală occidentală (cu precădere franceză) pentru care asocierea teatru-Polonia e o ecuaţie în care, dincolo de „teatrul sărac“ şi Lupa, doar pentru Kantor mai e, de obicei, loc. Lui Warlikowski, Krystian Lupa i-a fost profesor, la Cracovia (iar la primele montări l-a susţinut intens – şi necesar); pentru că la umbra marilor copaci nu cresc arbori înalţi, fiecare şi-a continuat drumul, singur. Krzysztof Warlikowski e un brand. Un brand teatral şi un brand polonez, crescut pe pămîntul fertil al unei memorii active, în care cuvîntul „Polonia“ deschide aşteptări estetice plăcute. Cînd vorbeşti cu oameni de teatru polonezi despre Warlikowski, există mari şanse ca măcar unii să-l considere mai degrabă „european“ în sens larg decît „de-al lor“. O anvergură continentală ca a sa duce, de cele mai multe ori, la îndepărt