In cadrul vizitei presedintelui Bush, Romania a convenit inceperea negocierilor bilaterale pentru regimul de vize. Bucurestiul urmeaza astfel trendul stabilit de alte tari din UE care au decis anterior sa negocieze bilateral mai degraba decat sa astepte negocierile la nivel Bruxelles - Washington.
Nerabdarea europenilor carora li se cer vize de intrare in America de a obtine ridicarea lor a dus la dezertari in lant. Prima a fost Cehia, care a socat UE cand a decis sa negocieze peste capul ei. Pozitia europeana era aceea ca toti cetatenii UE ar trebui sa intre in SUA in conditii egale. Principial, UE are dreptate, dar nu a facut mare lucru pentru a-i apara pe totii cetatenii sai. Si de aici problema.
In discutia asupra vizelor exista doua teme diferite. Prima: conform regulilor americane, o tara trebuie sa aiba o rata scazuta de respingere pentru a se renunta la vize. Cu alte cuvinte, cei carora li se refuza acordarea vizei trebuie sa fie foarte putini. Nici Cehia, nici Romania nu indeplinesc aceasta conditie, pentru ca multi dintre cetatenii lor sunt suspectati ca ar vrea sa mearga in America pentru a ramane acolo. A doua tema: americanii doresc sa primeasca date despre calatorii curselor transatlantice (in scopuri antiteroriste). UE a respins aceasta cerere (din considerente legate de drepturile omului).
Astfel, negocierile directe UE - Washington erau blocate. Dar, in mod destul de meschin, Washingtonul a amestecat cele doua teme pentru a scurtcircuita UE. Astfel, americanii au oferit Cehiei si apoi altor state un fel de targ: noi am putea relaxa criteriile de ridicare a vizelor, in schimb ne furnizati informatii despre calatori. Tentatia era foarte mare. Cehia a cedat. Odata zagazurile ridicate, au urmat Estonia, Letonia, Ungaria, Slovacia si Lituania. Acum si Romania.
Pare a fi un caz clasic in care Uniunea European
