Bolnavul nu primeşte de la donator doar organele sănătoase, ci şi amintirile sau chiar… sufletul său

Transplantul de cord a devenit o operaţie banală în multe spitale. Re­cent a fost emisă o teorie uimitoare legată de acest procedeu: cei care primesc organe recepţionează şi amintiri, şi chiar sufletul donatorului. Ipoteza a fost lansată în urma decesului lui Sonny Graham, un bărbat de 69 de ani, căsătorit, din statul Georgia. El s-a împuşcat pe neaşteptate, deşi anterior nu manifestase stări de depresie sau nefericire. Prietenii au descris gestul ca pe un act pasional, şi nu unul raţio­nal. Cazul ar fi fost considerat o sim­plă sinucidere dacă Sonny nu ar fi suferit un transplant, primind inima unui băr­bat care se împuşcase în condiţii asemănătoare.

COINCIDENŢE. La scurt timp du­pă operaţie, Sonny a găsit-o pe ne­vasta donatorului şi s-a îndrăgostit de ea. Bărbatul a declarat că, imediat după ce a văzut-o, s-a simţit atras de femeia respectivă, i se părea că o cunoştea de ani întregi şi nu-şi mai pu­tea lua privirea de la ea. El con­si­dera la acel moment că dragostea profundă şi pasională resimţită brusc depă­şea graniţele raţio­nalului. Cei doi s-au căsătorit în scurt timp. Tragedia lui Sonny a fost catalogată o nefericită coincidenţă, teoria că amintirile şi ca­racterul unui do­nator pot fi transplantate o dată cu ini­ma părînd ab­sur­dă la acea vreme. Po­trivit soţiei sale, Cherryl, el s-a si­nucis aşa cum o făcuse şi fostul ei partener de via­ţă, a cărui inimă o primise. Teore­tic, doctorii şi savanţii consideră inima o uriaşă pompă şi cred că “sediul” gîndirii, conştiinţei şi al sufletului este în creier. Recent însă, cerce­tă­torii au început să susţi­nă că amin­tirile şi caracterul unei persoane sînt codificate nu doar la nivel cerebral, ci în întregul orga­nism. Gîndirea e un proces complex la care participă toate celulele, care