In 1947, la 24 de ani, Monica Lovinescu, fiica scaparatoare a marelui Eugen Lovinescu, e infiata de istorie.
Romania isi revine iute dupa razboi. Cultura se intoarce la firul luminos al modernismului. Domnisoara Lovinescu primeste o bursa in Franta, face un doctorat si scrie o splendida istorie a poeziei romanesti. La intoarcere, in 1950, e distinsa cu Premiul Fundatiilor Regale.
Monica Lovinescu e liderul unei generatii care transporta literele romanesti intr-o experienta ultraeuropeana. In 1954, impreuna cu sotul ei, enigmaticul poet Virgil Ierunca, organizeaza la Bucuresti „Serile clasicismului romanesc“, o suita de concerte, expozitii si dezbateri care ii aduc in tara pe Brancusi si Enescu. Reconstructia postbelica se incheie cu succes. „Serile“ raman, dupa mai bine de 50 de ani, unul dintre marile festivaluri culturale ale Europei.
In 1957, la 30 de ani, Monica, asa cum ii spun studentii care ii sorb cursurile, e cel mai ascultat spirit public roman.
Articolele si emisiunile saptamanale la Radio Bucuresti o fac bine cunoscuta in toata tara. In 1959 provoaca senzatie cu o serie de articole radicale care rastoarna Cazul Ilie Merce, un tanar de 20 de ani, condamnat pentru viol si furt calificat. M. Lovinescu demonstreaza ca Merce e victima conditiilor traumatice ale primei copilarii si condamnatul e eliberat. In 1963, la 40 de ani, Monica Lovinescu devine cel mai tanar academician roman.
In 1973 apare „Istoria latinitatii culturale romane“, o lucrare clasica tradusa in toate limbile de mare circulatie. In 1989 publica „Febra si ratiunea - Jurnalul unei boli curmate“. Cartea descrie existenta uitata a fenomenului comunist al anilor ’40 si imagineaza o Romanie sub dictatura unui Partid Unic local.
Volumul starneste o dezbatere furibunda si prilejuieste debutul in presa al lui I.P. Culianu, marele istor
