Cei care l-au cunoscut bine i-au admirat nu doar demersul de profesor universitar, academician, critic şi istoric literar, ci l-au preţuit, deopotrivă, pe desăvârşitul gentleman, care îşi vădea manierele alese şi caracterul vorbind şi scriind în primul rând nu despre sine, ci despre alţii, cu deosebire despre profesorii săi de la Colegiul Naţional "Sf. Sava" şi despre cei de la Facultatea de Filologie din Bucureşti, pe care i-a evocat cu nedisimulată recunoştinţă. Şi era vorba nu doar despre profesorii celebri, ca Tudor Vianu, Iorgu Iordan, Al. Rosetti, Jaques Byck, Al. Graur, Ana Cartianu, Leon Leviţchi, ci şi de asistenţii, pe atunci, adică în anii 1950-1954, Florica Niculescu, Valeria Guţu, Matilda Caragiu, Cicerone Poghirc, G. Tohăneanu, Grigore Brâncuş, Edgar Papu şi Ion Frunzetti. Cu deosebire s-a simţit legat de Tudor Vianu, modelul său intelectual şi moral, pe care l-a urmat în modul de a concepe studiile de comparatistică, în sensul că trebuie să fie examinate temele, ideile şi pocedeele aparţinând, cum scria Vianu, "unor serii care străbat în secţiuni orizontale mai multe literaturi".
A fost un bun cunoscător, deopotrivă pe cale livrescă şi directă (în anii 1970-1971 a ţinut, la universităţile din Seattle, Portland şi Los Angeles cursuri de istoria şi cultura României şi de literatură comparată, iar între anii 1971 şi 1975 a fost director al Bibliotecii Române de la New York) al literaturii americane şi al mentalităţilor contemporane din SUA, lista lucrărilor sale în acest domeniu fiind amplă: 13 scriitori americani (1968), Shakespeare în cultura română modernă (1971), Arta americană (1973), La nord de Rio Grande (1985), înainte şi după Columb (1986), Dicţionar alfabetic al literaturii americane (1996), Romanul american al sec. XX (1999), Civilizaţii enigmatice din Nordul Americii (2001), Istoria literaturii americane în date (2002).
Criticul
