Orasul apelor nu poate fi descris doar printr-o singura poveste, pentru ca unde se termina un pod incepe o romanta, purtata apoi pe gondola pe langa casa lui Casanova, unde se impletesc alte zeci de povesti de dragoste, ca apoi povestea sa moara in valuri
Povestea strazilor, a podurilor si a pietei San Marco
Sunt sute, intortocheate si vechi, cu iz usor de mucegai si ne-am pierdut printre ele pentru ca asa am vrut. Spre piata San Marco sunt zeci de indicatoare, prin urmare daca nu-ti doresti nu te vei pierde atata timp cat urmezi placutele si suvoiul de turisti care se revarsa toti ca niste fluvii, odata ajunsi in imensa piata San Marco, ca intr-o mare de porumbei.
In prima dintre cele trei zile in care am vizitat Venetia am vut sa ajungem si noi in Piata San Marco. Din intimitatea strazilor cu pereti decojiti de timp, magazine cu masti si sticla de Murano, restaurante si gelaterii, ne-am revarsat in marea de turisti. Eu mai fusesem in Venetia, surpriza nu a fost atat de mare pentru mine dar am putut sa o privesc pe mama mea care coplesita s-a asezat pe un fel de banca improvizata si cu ochii pe jumatate inchisi s-a lasat in voia sunetelor de clopot care se auzeau din Turnul Clopotului inalt de aproape 100 de metri, a galagiei turistice si a fluturarilor neobosite ale aripilor de porumbei.
Apoi a deschis ochii, a zambit frumos si am plecat sa vizitam Basilica San Marco cu podeaua sa incredibila din mozaic colorat si sa cumparam bilete pentru a vizita imensul Palat al Dogilor. Am trecut prin apartamentele dogilor, prin salile de judecata, printr-una dintre cele mai mari incaperi din lume, Sala del Maggior Consiglio care adapostea aproape o mie de nobili venetieni, pana am trecut peste "Puntea Suspinelor" numita asa de la lacrimile si oftaturile cu care detinutii ce-si luau adio de la viata erau dusi catre inchisorile reci.
A
